Duminica seara, Opera din Timisoara a fost gazda unui eveniment cu totul extraordinar, care a electrizat efectiv nu doar publicul care -a luat sala cu asalt-, ci si intregul oras, pentru ca celebrul bariton italian Leo Nucci a sustinut rolul titular din opera -Rigoletto- de Verdi. Aflat pentru prima oara in Romania, artistul care ne-a cucerit nu doar prin frumusetea glasului si dramatismul interpretarii, ci si prin caldura si firescul manierei sale de a colabora cu muzicienii nostri (pe care, de altfel, i-a apreciat in mod cu totul deosebit). Pornind de la faptul ca a sosit la Timisoara la invitatia bunului sau prieten si colaborator Corneliu Murgu, directorul Operei, continuand cu faptul ca a cantat fara vreun onorariu (fiindu-i asigurate doar transportul si cazarea prin sponsorizari) si culminand cu ardenta trairii sale scenice prin care a dorit sa ofere un dar mic spectatorilor nostri, Leo Nucci ne-a dat o adevarata lectie de generozitate, de constiinta a marelui artist care stie ca publicului trebuie sa i se raspunda pe masura asteptarilor intr-un moment cu adevarat de sarbatoare. Incantat sa descopere un ansamblu tanar, o orchestra si un cor de inalt profesionalism, parteneri de scena de reala calitate, maestrul s-a apropiat imediat de toti cei care l-au inconjurat cu emotie si bucurie, astfel incat spectacolul a fost un imens succes, ovationat indelung de spectatorii care, in acea seara, au trait clipe de mare incarcatura spirituala. Si ar mai trebui adaugat faptul ca Leo Nucci stie sa faca -spectacol- in adevaratul sens al cuvantului, bisand teribila -Vendetta- din actul III, aplaudand orchestra, zambind salii intregi cu un farmec greu de imaginat pentru cei care, de obicei, se -lovesc- de distanta si -fasoanele- unor vedete care, pornind chiar dintre noi, evolueaza acum intr-o cariera importanta, uitand insa ca, in primul rand, trebuie sa fie oameni cu un suflet generos care se adreseaza… oamenilor.
Recenta premiera a Operei timisorene – realizata pe coordonate clasice in regia semnata de Marina Emandi-Tiron si scenografia arh. Catalin Ionescu-Arbore – a beneficiat, de aceasta data, si de prezenta tenorului Keith Ikaia-Purdy (SUA), care (ca si in -Werther- pe scena bucuresteana) a etalat un glas robust, sigur, muzical, dar lipsit de expresivitate (ceea ce, de altfel, s-a remarcat si in schematica miscare in relatia cu partenerii), cucerind prin accentul dezinvolt si calitatea timbrala, astfel incat, dupa cum era de asteptat, a bisat aria -La donna e mobile-, care, in general, face -deliciul- publicului oriunde in lume.
La pupitru s-a aflat un alt oaspete – dirijorul Nicola Giuliani – care colaboreaza de doi ani cu ansamblul timisorean atat in cadrul stagiunii curente, cat si in turneele efectuate in strainatate de excelenta trupa a Operei. (De altfel, chiar a doua zi a reaparut la pupitru pentru a conduce spectacolul cu -Nabucco- de Verdi).
Distributia romaneasca a fost la inaltimea evenimentului, soprana Diana Pap construind personajul Gilda cu siguranta si charisma, dubland calitatile vocale, muzicalitatea si claritatea perlata a coloraturii cu o prezenta scenica de invidiat, basul Alexandru Moisiuc fiind un Sparafucile sobru, uneori violent, cu o expresie dura perfect adaptata rolului, mezzosoprana Anna Twarowska aducand farmec, temperament si un glas amplu, invaluitor in cuceritoarea Maddalena; trebuie subliniat faptul ca si rolurile secundare au beneficiat de o interpretare unitara atat in plan vocal, cat si scenic (Marilena Grama, Narcisa Brumar, Florin Belean, Marius Iuliu Mare, Diana Chirila, Adrian Boba, Mihai Prelipceanu, Mugurel Chirila).
Corul a fost excelent, iar orchestra a realizat pagini de o diversitate coloristica remarcabila, dar si un echilibru bine dozat in raport cu ansamblul vocal, spectacolul devenind astfel, sub bagheta tanarului si foarte talentatului dirijor Nicola Giuliani, extrem de unitar sub aspect muzical.
Atat Leo Nucci, cat si Ikaia-Purdy au sosit de la Viena, unde canta frecvent la Staatsoper, astfel incat prezenta in sala a directorului Ioan Holender a fost fireasca, mai ales ca acest mare eveniment se petrecea in orasul sau natal – un argument in plus pentru a reveni, fericit, in Opera apropiata sufletului sau inca din anii copilariei.
La finalul spectacolului, directorul Corneliu Murgu a urcat pe scena pentru a conferi titlul de Membru de Onoare si Medalia Operei din Timisoara extraordinarului Leo Nucci, al carui triumf din acea seara va fi greu de egalat. Medalia teatrului i-a fost acordata si tenorului oaspete.
Flori, aplauze, ovatii, o stare -de bine- si de mare sarbatoare au rasplatit spectacolul cu opera -Rigoletto-, realizat la un nivel cu adevarat international (nu doar prin prezenta invitatilor din strainatate…).
A doua zi, in sala oglinzilor, mass-media s-au intalnit, intr-o conferinta de presa, cu protagonistul serii, baritonul Leo Nucci, dar si cu Ioan Holender (in dubla sa ipostaza de timisorean si de director Staatsoper) care alaturi de Corneliu Murgu au raspuns numeroaselor intrebari referitoare la evenimentul in sine, dar si la activitatea desfasurata de Leo Nucci pe marile scene ale lumii. Vorbind despre mediatizare, se cuvine sa subliniem un alt aspect cu totul aparte – Leo Nucci a acceptat ca intreg spectacolul sa fie filmat, astfel incat, chiar in dimineata urmatoare, Romania 1 a prezentat cateva secvente, urmand ca melomanii din intreaga tara sa aiba, ulterior, privilegiul de a vedea retransmisia (speram integrala) a acelui regal artistic oferit pe scena Operei din Timisoara.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
