Acasă Cultură Ridendo castigat mores

Ridendo castigat mores

DISTRIBUIȚI


-M-am straduit la realizarea acestei ample manifestari a caricaturii romanesti, ca omagiu datorat inaintasilor mei, de la care am avut multe de invatat, dar si pentru noua generatie plina de talent si indrazneala, care preia si sporeste faima artei noastre pe simezele tarii si ale lumii.- Sunt cuvintele cu care bine cunoscutul caricaturist Albert Poch deschide catalogului Primului Salon National de Grafica Satirica Romaneasca -Mileniul III-. In ultimii ani, o data cu dobandirea libertatii de expresie, caricatura romaneasca, desprinsa de obligatoriile teme acceptate de cenzura, a cunoscut, intr-adevar, o dezvoltare spectaculoasa, care innoada firul evolutiei acestei arte din secolul XIX incoace, fir intrerupt brutal in timpul perioadei comuniste. O seama de expozitii colective si mai putine personale in intreaga tara, crearea FECO-Romania, participarea la Saloanele internationale de caricatura cu rezultate notabile au jalonat perioada anterioara organizarii acestui prim salon Mileniul III.

Vizita in expozitie este savuroasa si, pentru prima data, extrem de interesanta prin posibilitatea oferita privitorului de a gasi pe aceeasi simeza artisti cunoscuti sporadic, mai ales din presa, de care, dintotdeauna, genul a fost strans legat. O varietate de teme, de modalitati de rezolvare, de abordari ale realitatii cotidiene. Desigur, cele mai frecvente subiecte provin din realitatea politica si sociala, mina de aur a acestui gen in toate timpurile, cu atat mai mult in Romania interminabilei tranzitii. O seama de lucrari ne-au amintit de Saloanele Humorror ale Connex. Mania telefonului mobil, devenit moda si viciu in acelasi timp, este notata cu umor bonom de un Cristian Topan, de exemplu, cu o muscatoare ironie de Liviu Stanila sau de Mihai Stanescu. Duritatea este decelabila insa in caricaturile politice, indiferent daca subiectele se refera la situatia interna sau internationala. Remarcam, in acest al doilea caz, Egalite sans frontieres, semnata de Poch, sau harta Romaniei, imaginata de regretatul Sorin Postolache. Tot o harta, de data aceasta a obsesiilor medievale, devenite materie de mercantile proiecte, ne ofera Ovidiu Panighiant. Si pentru ca am vorbit de mercantilism, o importanta secventa a expozitiei il prezinta fara menajamente. Se inscriu la acest capitol Mihai Panzaru – Pim -, in a carui lucrare osul inlocuieste cuvintele (Fara cuvinte), Mihaita Porumbita, cu o neiertatoare viziune a conceptiei despre Uniunea Europeana, Nicolae Ionita cu Welcome sau Devis Grebu cu Declaration internationale des droits des hommes. Temele abunda, Salonul acoperind intreaga zona a existentei contemporane, dar si a pacatelor care au marcat fiinta umana de-a lungul evolutiei sale: Centaurul lui Dragos Anton omorand cai, Terorist Money, semnata de Viorel Baciu, schimbarea albastrului in rosu in triumfala ascensiune (pe care o banuim politica) a lui Horia Crisan, Homo hominis lupus, realizata de Daniel Ionescu – Dion. Saracia extrema (Ket Groza Ioan, Nicolae Lengher, Cristian Marcu, Vasile Olac), sexualitatea devenita obsesie a timpurilor moderne (Adar Darian), manipularea maselor prin televizune, ajunsa pentru multi painea cea de toate zilele (Mihai Ignat) sunt surse de inspiratie a unui numar mare de lucrari. Un capitol special il reprezinta portretul caricatural, purtator, de cele mai multe ori, al unui sentiment de speciala afectiune pentru cel portretizat. Se remarca aici Ion Salisteanu-Salion, Dan Hatmanu, Horatiu Malaele. Desigur, exista la salon si piese de minima rezistenta, lucrari ale caror autori nu reusesc intotdeauna sa-si aduca aminte ca umorul si didacticismul se exclud reciproc. Nu vom da exemple, pentru ca ar fi pacat sa intunecam cu semnalarea unui minus acest prim salon al inteligentei noastre umoristice. Vom semnala insa un alt aspect, care ni se pare o caracteristica generala a autorilor genului: calitatea estetica a majoritatii lucrarilor. Aproape toti plasticienii prezenti in expozitie isi servesc cu arta subiectele. Acuitatea, finetea, eleganta liniei impun Shakespeare-ul lui Horatiu Malaele, de pilda, operele unui Leonte Nastase, Cristian Mihailescu, Octavian Covaci, Iulian Pena -Pai -, sau ale aceluia care considera ca -lumea vazuta cu mare atentie este o caricatura-, Stefan Popa – Popa*s, pentru a da numai cateva exemple, asa cum profunzimea meditatiei asupra existentei se deceleaza la mai toti autorii. Ne simtim datori sa-i amintim, la acest capitol, pe Marian Lupu, Gheorghita Ghinea – Uriasu, Puiu Gazdaru, Vasile Craita – Mandra si lista poate, evident, continua.

Ca intotdeauna in cazul acestor expozitii colective, simti regretul ca nu te poti referi la toti participantii, ca, in mod sigur, ceva important ti-a scapat. Este tributul pe care artisti si cronicari il platesc dorintei de a comunica publicului starea generala a unui gen artistic la un moment dat, sacrificiul pe care creatorul il face de dragul creatiei. Salonul de grafica satirica, deschis la galeria Apollo, da seama de capacitatea noastra de a -face haz de necaz-, de a descoperi, alaturi de Victor Chiriloaie – Chiril, ca -Fiecare desen umoristic e o baricada in fata unei realitati triste-. Ii uram viata lunga acestui salon, atat de necesar pastrarii sanatatii mintale si seninatatii sufletesti in mijlocul unor vremuri alienante.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.