Acasă Dezvăluiri Iulian Vlad: nu am nicio treabă cu tiripliciul de Cosmin Gușă. E...

Iulian Vlad: nu am nicio treabă cu tiripliciul de Cosmin Gușă. E doar o virgulă

DISTRIBUIȚI

La moartea lui Iulian Vlad… poate abia de acum ies la iveală unele istorii, de exemplu exact azi…
Știrea cu moartea lui Iulian Vlad a venit chiar când mă uitam pe niște topuri ale securiștilor și țiganilor și evreilor și kaghebiștilor miliardari prin jaf din decembrie 89 încoace – de la Vîntu la Voiculescu, de la Micula la Țiriac, de la Adamescu mortu la Patriciu pseudo mortu, Frank Timiș, Tender, Popoviciu, Păunescu, Zoltan Teszari, Iulian Dascălu, Gruia Stoica, Vasile Didilă, frații Cristescu, Becali, Radu Dimofte (nu Timofte mortu p**da lui Vîntu), Dan Ioan Popescu, Hrebenciuc, Năstase (multimiliardar în euro deși nu apare în topurile oficiale), Măgureanu (ex căpitan, cel mai cretin din istoria DIE, a pus la sertar invazia arabă de Yom Kipur, era ofițer de serviciu și i s-a părut că nu e cine știe ce, a ajuns puțoi la Stefan Gheorghiu, alături de informatori, ca Tismăneanu și Iosif Boda)…toate aceste loaze au ajuns miliardari pe cârca Secu, aia condusă de Iulian Vlad.
De fapt prin lucrarea sa s-au îmbogățit toți ăia, miliardarii, iar el stătea cu chirie într-un apartament cu doua camere, minuscul, pe Dorobanți ce-i drept. Nu avea telefon mobil, altcineva îi purta telefonul de regulă, un Nokia clasic, n-avea nici card nici nimic, i se servea totul gratis, de la asta mi-a venit mie ideea mișcării totu gratis. Încă mai folosea pentru stabilirea întâlnirilor telefonul fix de pe vremuri. Cu certitudine nu avea FB și nu folosea internetul, cu toate astea m-a sunat într-o dimineață la ora 08.35, terminasem de scris și postat un material la ora 07.30, ca să mă frece la ridiche că de ce i-am pomenit numele în material, alături de ordura de Gușă Cozmin, un neica nimeni, care se folosea de numele său abuziv.
Dom general, i-am zis, dacă vreți rectificăm, licheluța rusoilor tot pretinde că i-ați fi mentor, Guru, alea alea, se tot lipește aiurea de numele Iulian Vlad, să facem un material pe temă – a zis nu e cazul, nu am nicio treabă cu ăla, se bagă singur în seamă, dar nu mai vreau să aud că sunt alăturat limbricului, era nervos și grăbit, dar m-a ținut o grămadă la telefon, pleca la un consult medical în Israel iar materialul scris de mine și postat la 07.30 era despre Mafia evreiească și conexiunile cu Moscova, probabil pica prost chestia, cineva între 07.30 și 08.00 i-a trimis printul pe fax sau i-a citit materialul, probabil Rogojanu, rogojina infectă a lui Timofte, el se scula la 05.30 și începea diverse lecturi – a insistat că nu are treabă cu asta, cu afacerile jido-rusești și că tata, tatăl meu mort adică, i-ar fi martor, că erau apropiați se pare, iar tiripliciul ăla de Gușă era doar o virgulă, nu conta în discuție.
Eram cam cu ochii cruciș, nu dormisem deloc, din 600 de pagini material de bază comprimasem un text de vreo 20, mă durea capu, nu fumasem nu beusem, m-a luat prin surprindere generalu, abia am apucat să mai apăs butonul de înregistrare, m-a luat din scurt, vezi că asta e o chestie personală, s-a referit din nou la tata, ca să sublinieze că-s măgar dacă înregistrez, așa cum de fapt făceau ei pe vremuri absolut tot timpul.
Evident am mințit cu nerușinare, desigur dom general, da se poate?
Insistența sa la ora aia matinală avea probabil un motiv mai serios, am înțeles că treaba e groasă când m-a luat la sentiment, cu tata, cu alea alea, după o vreme am zis – ok, tai tot pasaju, în zece minute vă trimit sms de executare și confirmare.
Asta a fost ultima discuție cu generalul, l-am ofticat tare că l-am pus în ecuație cu agentura moscovită – adevărul e că atunci, în decembrie 89 au fost mai multe ramuri, pe puțin vreo patru guverne s-au pritocit în sediul CC, la Ambasada URSS și la MApN, cât încă era în viață Ceaușescu, pus la rece. Au fost răfuieli între ramuri, între GRU și KGB, între politruci și vechii kominterniști și ”noua generație”, plus alte ramuri ale ”fraților vecini și prieteni”, ba chiar și niște frantzuzoi și olandeji, interfață ale perfizilor albionici, iar efectul s-a văzut în stradă – morți și răniți. români și nu numai.
”Teroriștii” au fost instrumentul de negociere, cu focurile de armă s-au reglat conturile și s-a căzut la pace, pe cadavre.
Din mormanul de cadavre, la urmă, s-a ițit lepra de Ilici, ”comunistu de omenie”, vorba lui Brateș, evreu bolșevic de omenie și el, cu aportul special al pupilului lui Maurer, Sergiu Nicolaescu, nepotul generalului sovietic Cambrea, de la Divizia bolșevică Tudor Vladimirescu, coleguțu unchiului lui Dragnea și unul dintre mulții futaci ai Annei Rahbinson Pauker, futaca lui Stalin.
Lumea KGB e mică, Nicolaescu a fost propulsat în carieră de fostul premier al României din epoca comunistă ante Ceaușescu – perioada 1961-1974, vreme îndelungată, și totodată președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR, Ion Gheorghe Maurer, mare mason și uns cu multe alifii împuțite. Angela Cambrea, nepoata generalului sovietic Nicolae Cambrea, unchiulețul lui Nicolaescu fusese şefa de cabinet a lui Maurer – femeia te ridică femeia te coboară, fie ea Anna Pauker ori Elena Ceaușescu, cea care de fapt îl spiona și supraveghea pentru ruși și evrei pe Ceaușescu, ce avea microfoane puse la ordinul ei în biroul său de lucru, via Postelnicu, adică Iulian Vlad – practic Cabinetul 2 și cei din siajul Cabinetului doi, linia Gogu Rădulescu, au fost cei care au pus gheara pe România, după ce i-au lichidat pe fraierii din ambele Cabinete, și 1 și 2, la Târgoviște.
Iulian Vlad și ai săi vroiau inițial ca Ceaușescu să fie ucis în sediul CC, aruncat de la etaj după măcelărire, cheia sediului se afla la el și la aghiotantul lui Ceaușescu, ușa nu putea fi dărâmată nici cu TAB-ul, el a dat ordine de abținere la orice replică a unităților înarmate până în dinți din sediu, aveau guri de foc suficiente și tot el a deschis ușa sediului pentru gruparea bine organizată, cu furci ascunse sub paltoane și arme albe, cei care au înțepat oamenii din Piață pentru a produce panică, grupare lăsată să pătrundă în sediu de adjunctul UM 0629, USLA, Dan Gheorghe, la ordinul său, decedat în Israel acu câțiva ani, după o fulminantă carieră kaghebistică la SIE, 0215, SIPA, SRI, Niro, Udrea, Dungaciu, etc implicat in falimentarea Bancorex, în afacerea „Jimbolia” etc samd – și apropo, unchiu lui Floricică Coldea repetentu, ca să punem punct liniei KGB. Deși linia este activă, mai durează până cineva îi execută pe toți așa cum merită.
Ca să revenim la scena cheie din decembrie 89, de la sediul CC, Stănculescu, din altă grupare, necoordonat cu gruparea lui Iulian Vlad l-a urcat în elicopter pe Ceașcă și uite așa s-a stricat frumosul plan de măcelărire pe loc, era și televiziune și tot dichisul, să vadă poporu în direct moartea crudului dictator.
Mișcările de scenă din decembrie 89 nu erau chiar spontane, a existat și oleak de regie, aspectu mișto a fost că doi subordonați de-ai șefului Securității, ce filau un diplomat al Ambasadei URSS au rămas mască ca la teatru când l-au văzut pe însuși șefu cel mare că plimbă plicuri cu instrucțiuni cu rusoiul, au tăcut mâlc zeci de ani, că știau ce riscă, dar le-am auzit io tăcerea, se întâmpla în octombrie 1989, undeva în București, pe o stradă cu castani.
Multe ni s-au tras de la castanele alea, scoase din foc de unii care au crăpat oportun, că așa era regia, trebuia ceva sânge, doar se juca ”rivoluția”, iar alții au devenit miliardari via Secu, Ilici, KGB – Iulian Vlad n-a avut nevoie de bani, el a vrut doar să fie important, într-un moment cheie, și a fost desigur, ca dovadă starea de azi a României, miliardarii ce dețin o treime din PIB îi pot mulțumi din suflet, nepoțeii Secu și ai KGB au învins, toți banii sunt la ei, restul românilor în curu gol se cară din țară, milioane, se face loc pentru noii coloniști, deja sunt pe drum, doar nu degeaba l-a pus Băsescu pe Boc să schimbe în aprilie 2009 legea cetățeniei, în fond a durat mai puțin intervalul din 90 încoace, de destructurare și golire a ”terenului”, decât a durat transformarea Palestinei în Israel, și a ieșit și mult mai eftin, treaba se face pe banii noștri, ai românilor, sutele de miliarde de dolari ce au ieșit din țară au ajuns tot la Ei, să fie bine să nu fie rău și nepoțeii Lor să prospere, ”la vremuri noi tot noi” – adică Ei, vorba lui Walter Roman Neulander, tăticuțu briliantului lui Brucan, ale cărui HG-uri din epoca sa de premier nestemat au rămas până astăzi secrete, în mare parte, că ce nevoie are pulimea să știe ce conțin docomentele secrete de debut a operei de nimicire a României, le ajunge circoteca și facebucile…

Foto: Victor Roncea

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.