Ajutorul pentru ocuparea fortei de munca

Potrivit reglementarilor comunitare actuale, exista anumite ajutoare de stat care se incadreaza la categoria -exceptari in bloc- sau -exceptari pe categorii- si se refera la ajutorul pentru ocuparea fortei de munca, ajutorul pentru instruirea fortei de munca, ajutorul pentru IMM-uri, care include si ajutorul pentru cercetare-dezvoltare acordat IMM-urilor. La acestea se adauga asa-numitele ajutoare de minimis, categorie ce include ajutoarele a caror valoare se situeaza sub un anumit plafon. In contextul -exceptarilor pe categorii-, termenul exceptare se refera la inlaturarea obligatiei care revine statelor membre de a consemna Comisiei Europene orice intentie de a acorda sau de a modifica un ajutor de stat. In cazul ajutoarelor care indeplinesc conditiile de incadrare in categoriile exceptate, statele membre au doar obligatia ca, in termen de 20 de zile, sa informeze forul european cu privire la adoptarea unei scheme sau acordarea unui ajutor de stat. Una dintre categoriile exceptate in bloc include ajutoarele de stat pentru ocuparea fortei de munca, ajutoare ce se acorda agentilor economici ce activeaza in orice sector economic, cu exceptia industriei carbonifere, constructiei de nave si transporturilor. Ajutorul de stat din aceasta categorie poate fi acordat numai in baza unor scheme care au caracter selectiv, in sensul ca se limiteaza la anumite regiuni sau sectoare economice. Regulamentul adoptat de Comisia Europeana pentru aceasta categorie exceptata defineste o serie de concepte relevante, cum ar fi: -persoana defavorizata-, -persoana cu handicap-, -angajare protejata- s.a. In acest context, -persoana defavorizata- este considerata orice persoana care apartine unei categorii ce se confrunta cu dificultati la intrarea pe piata muncii. Spre exemplu, este considerata -defavorizata- persoana care nu a implinit varsta de 25 de ani, un adult care creste singur unul sau mai multi copii, orice persoana in varsta de peste 50 de ani care nu are un loc de munca sau care este pe punctul de a-si pierde locul de munca etc. Prin ajutorul de stat acordat pentru acest segment pot fi acoperite, total sau partial, costurile eligibile antrenate de crearea de locuri de munca si de angajarea de persoane defavorizate sau cu handicap. La acestea se adauga costurile suplimentare generate de angajarea de persoane cu handicap. Pentru a beneficia de ajutor de stat in conditiile regulamentului privind ocuparea fortei de munca, este necesar ca schema de ajutor proiectata sa indeplineasca o serie de conditii. In primul rand, in cazul crearii de locuri de munca, ajutorul de stat serveste la acoperirea costurilor salariale aferente locurilor de munca create, pentru o perioada de 2 ani. Regulamentul impune o serie de conditii: locurile de munca create trebuie sa reprezinte o crestere neta a numarului de angajati atat in unitatea respectiva, cat si in intreprinderea in cauza, prin raportare la media ultimelor 12 luni; locurile de munca create sa fie mentinute pe o perioada de cel putin 3 ani; angajatii care beneficiaza de aceste locuri de munca trebuie sa nu fi avut niciodata un loc de munca, sa nu-si fi pierdut locul de munca sau sa fie pe cale de a-l pierde.

Intensitatea maxima admisibila variaza in functie de dimensiunea intreprinderii asistate si de plafonul regional care se aplica pentru statul membru/regiunea in care este situata intreprinderea in cauza. Pentru acest tip de ajutor de stat, statele membre au obligatia de a informa Comisia Europeana cu privire la acordarea ajutorului inainte de crearea respectivelor locuri de munca. Trebuie mentionat ca exceptarea in bloc vizeaza doar schemele de ajutor de stat, ajutoarele individuale pentru ocuparea fortei de munca urmand a fi notifcate ex-ante, conform procedurii standard.