Un raport al FMI releva ineficienta tuturor programelor de reforma economica derulate in ultimii 14 ani in Romania. Constanta esecurilor sta in volumul imens al arieratelor, care a insotit toate echipele ce s-au succedat in acesti ani la Palatul Victoria. Au existat perioade, cum a fost cea a Guvernului Ciorbea, in care datoriile agentilor economici au atins valori uriase, ajungand la peste 60% din PIB. Toate incercarile, inclusiv inchiderea fara discernamant a minelor, a complexelor agricole etc, s-au dovedit paliative, arieratele invartindu-se mereu in zonele propice lor: proprietatea de stat. Nici Cabinetul Nastase, cu Mihai Tanasescu la Finante (scolit la Banca Mondiala), nu a reusit sa treaca peste acest handicap. Cu toate masurile -ferme- anuntate de executiv, volumul arieratelor ramane imens, reprezentand nu mai putin de 40% din PIB. Multe companii, in primul rand cele mari, cu capital majoritar de stat, au ramas nederanjate in ultimii ani. Total neperformante, acestea continua sa se finanteze prin cinica neplata a datoriilor, si nu asa cum se intampla intr-o economie reala de piata, prin credite bancare. Dar, sub bagheta actualului guvern, artist emerit al politicii economice clientelare, arieratele s-au extins ca o pecingine si in sectorul privat. Datoriile neachitate de firmele private, la nivel national, reprezinta, azi, aproape 20% din cifra lor de afaceri! Indulgent cu miliardarii-sponsori, carora le acorda esalonari si reesalonari, Ministerul Finantelor sufoca, in schimb, cu taxe si impozite firmele disciplinate si performante, cu deosebire intreprinderile mici si mijlocii, aducandu-le la agonie.
Institutie-cheie in procesul de reforma economica, Ministerul Finantelor nu a avut parte niciodata, in toti acesti ani, de un titular capabil sa conceapa si sa puna in aplicare un program adevarat de disciplinare financiara, la nivel national, de un specialist independent de grupurile de interese de tot felul, capabil nu numai de a elabora un astfel de program, dar si de a-si arunca demisia pe masa, in momentul in care ar constata ca ceilalti membri ai cabinetului nu tin seama de obiectiunile sale. Un om gen Antonio de Oliveira Salazar, eminenta cenusie care, in anii tulburi de la sfarsitul deceniului trei al secolului trecut, a reusit, intr-un singur an, sa echilibreze bugetul putred al Portugaliei. Licentiat in teologie, economie si finante, al celebrei Universitati de la Coimbra, Salazar, avand oroare de politica si politicianism, a pus cateva conditii in momentul in care a fost chemat la Lisabona pentru a prelua portofoliul Finantelor (guvernul generalului Carmona). In primul rand, a pretins ca toate ministerele sa se inscrie in limitele bugetului stabilit. Apoi a cerut si a obtinut ca orice masura luata de celelalte ministere sa fie discutata cu Ministerul Finantelor, care va avea drept de veto. Autoritatea lui Salazar a scos Portugalia din marasmul economic. Toate cercurile malefice, inclusiv cele masonice, care colcaiau in institutiile portugheze, s-au volatilizat.
Ma vor acuza unii ca laud un dictator (ulterior, Salazar a devenit presedintele Consiliului de Ministri). Da, Romania are nevoie de o dictatura, pentru a iesi din marasmul in care se zbate. De o dictatura a Finantelor si a Legii, care sa faca ordine in economia nationala. Si de ce nu? de o noua revolutie (Encore une revolution en… Roumanie). Evident, nu de cea a -trandafirilor rosii-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
