Taxe mari, conditii mizere

In campusul universitar din Oradea poate intra oricine doreste. Aceasta cu toate ca la intrare sunt portari, care din pacate isi incaseaza salariile de pomana. Si la intrarea in caminele studentesti exista personal angajat pentru paza, insa nimeni nu te intreaba unde mergi, de unde vii, asa ca oricine poate intra nestingherit. Despre un minim control al persoanelor care intra aici si care ar putea introduce diverse lucruri in incinta, nici nu poate fi vorba. O data ajuns in camin, te izbeste un miros intepator de detergent ieftin si clor, iar privelistea nu e nici ea mai placuta. Intr-o camera de cativa metri patrati stau ingramaditi patru, cinci sau chiar sase studenti. Cei mai norocosi au in camera dulapuri sau frigidere pe care insa si le-au adus de acasa, singurele lucruri puse la dispozitie de conducerea universitatii fiind paturile.

Problemele mai grave apar insa cand intri in grupurile sanitare, daca pot fi numite asa. Fiecare etaj dispune de un asemenea grup, adica de dusuri, toalete si chiuvete, pe care insa timpul si-a pus amprenta. Aproape toate robinetele sunt defecte si ruginite, iar spatiile in care au fost instalate dusurile sunt, de fapt, niste incaperi minuscule cu geamuri pe masura. Unul dintre motivele pentru care tinerii nu isi permit sa locuiasca in alta parte este taxa de scolarizare substantiala (intre 250 si 400 euro) care intra in buzunarele universitatii, dar care, din pacate, este folosita in cu totul alte scopuri.

La polul opus cu mizeria si degradarea caminelor studentesti se afla sediul rectoratului, o cladire luxoasa, moderna si bine intretinuta, unde situatia este cu totul alta. Conducerea Universitatii Oradea beneficiaza de lift, mocheta, iar coridoarele lucesc de curatenie. Comparand cele doua cladiri, se vede clar ce diferenta exista intre afirmatiile: -Facem foarte mult pentru binele studentilor-, spuse, adesea, de conducerea Universitatii din Oradea.