Raspandite pe tot globul (dar mai ales in padurile tropicale) si cunoscute inca din antichitate ca plante decorative, orhideele sunt niste flori speciale. Nu numai ca au forme si culori neobisnuite, dar familia Orhidaceelor este si cea mai numeroasa familie a regnului vegetal: cuprinde 750 de genuri si aproximativ 30.000 de specii. Nu se stie cu exactitate numarul acestora, pentru ca botanistii sunt de parere ca mai apar si azi specii noi, datorita incrucisarilor naturale sau de laborator. Primele orhidee tropicale au fost aduse in Europa in secolul al XVI-lea, de catre comercianti, exploratori sau misionari. Cultivarea orhideelor s-a dezvoltat lent, din cauza faptului ca era greu de reprodus habitatul lor natural. La acea data, orhideele erau accesibile doar persoanelor foarte bogate. In functie de zona in care cresc, orhideele pot fi terestre, epifite sau litofite. Orhideele terestre sunt specifice zonelor temperate si cresc in zonele montane, prin paduri si fanete. Orhideele epifite sunt tropicale. Ele isi prind radacinile in scorburile copacilor si cresc pana ajung la lumina. Unele au radacini aeriene, care le ajuta sa se hraneasca si sa se aprovizioneze cu apa. Orhideele litofite cresc in soluri pietroase. In functie de specie, orhideele au doua tipuri de crestere: monopoidala (tulpina verticala cu muguri care se dezvolta in varful ei) si simpoidala (rizom tarator cu muguri lateriali).
Orhideele epifite au la baza lastarilor niste pseudobulbi care servesc drept loc de depozitare a apei si mineralelor necesare plantei. Atunci cand pe pseudobulbi cresc doi muguri, acestia se pot folosi la inmultirea plantei, prin divizare. Radacinile aeriene intalnite la unele specii de orhidee sunt foarte dezvoltate in raport cu restul plantei, functionand ca un burete, care absoarbe apa si protejeaza planta din punct de vedere termic. La orhidee, frunzele sunt simple si persistente, dar sunt si specii la care frunzele cad la sfarsitul perioadelor de vegetatie. La unele specii, frunzisul are un colorit deosebit: verde inchis cu pete gri pe fata superioara si pe cea inferioara culoarea este rosu-violet. La altele sunt catifelate, brun-rosiatice, verde-galbui, unicolore sau cu dungi, cu retele de linii si uneori cu reflexe metalice.
Biologia orhideelor difera de la o specie la alta, dar toate au o perioada de crestere intensa si o alta de repaus. Daca este necesara, transplantarea trebuie facuta la inceputul perioadei de crestere. Perioada de repaus cere udari diminuate. Aceasta se incheie o data cu primele frunze noi care apar pe tulpina. Lumina trebuie corelata cu locurile de origine ale speciei, pentru ca unele adora soarele, iar altele prefera umbra. Atunci cand frunzele isi schimba culoarea, inseamna ca s-a schimbat nivelul de iluminare.
Cand caldura este prea intensa pentru necesitatile plantei, apar arsuri. Toate speciile au nevoie de lumina atunci cand se formeaza bobocii si florile. Daca vreti sa va tineti orhideele la fereastra, atunci alegeti o fereastra catre est sau vest. Ferestrele orientate catre nord sunt ideale pentru speciile de orhidee care prefera umbra, iar cele sudice sunt foarte bune iarna. Temperatura ideala, in functie de specie, se incadreaza intre 10 grade Celsius ca limita rece noaptea si 30 de grade ca limita calda ziua. Diferenta termica dintre zi si noapte trebuie sa fie de cel putin 5 grade Celsius, pentru ca ea este necesara formarii florilor. Apa este un factor important. Trebuie sa se aiba mereu in vedere necesitatile speciei si adaptarile ei. Cheia cresterii unei orhidee este alternanta dintre umiditate si seceta.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
