Cu două zile înainte de Sărbătoarea națională a țării sale, premierul François Fillon salută „o Franță care muncește, care inovează și care, în ciuda crizei, obține succese“. O apreciere sintetică și care fixează suficient de edificator situația Hexagonului în acest moment aniversar.
14 iulie îndeamnă, însă, mai degrabă la reflecții ce trimit la istorie. Mai ales că, în acest an, se împlinesc 130 de ani de când această zi a fost aleasă drept cea mai mare sărbătoare a națiunii franceze. Deputatul Antoine Archard declara atunci în fața colegilor săi din Parlament: „Ceea ce ați stabilit voi este memorabil în două privințe: amintește de cucerirea Bastiliei la 14 iulie 1789 și marea Sărbătoare a Federației, celebrată la 14 iulie 1790. Cucerirea Bastiliei, care a fost gloriosul preludiu, primul act al Revoluției, a pus capăt lumii vechi și, deschizând porțile reînnoirii sociale, a inaugurat lumea nouă, cea căreia îi vedem aurora, cea care se edifică, încet dar sigur, lumea justiției și a umanității, a egalității în drepturi și îndatoriri.
Sărbătoarea Federației a făcut lumea modernă. Punând în contact cordial populații străine până atunci unele de altele, rase și origini diferite, și distincte prin moravuri, limbaj și legi, grupându-le într-o mare manifestare pașnică, învățându-le să se cunoască și să se iubească, Sărbătoarea Federației a fondat, pe temelii indestructibile, unitatea patriei“.
Citat cam lung, dar totuși concentrat, care exprimă, după atâtea decenii, la fel de actual, în datele sale esențiale, Franța de azi.
Ca orice revoluție, și cea franceză are parte de tălmăciri și răstălmăciri peste timp. Se spune, de pildă, că în 1789 revoluționarii au forțat Bastilia pentru a captura praf de pușcă după ce tocmai prădaseră armele din depozitul de la Invalides, nu pentru a-i elibera pe ce închiși în Bastilia, o mână de oameni, „escroci și satiri“, cum scria recent un istoric monarhist. Dar, vorba dramaturgului Victorien Sardou, dacă într-o revoltă toți sunt canalii, într-o revoluție toți sunt eroi.
Iar în 1789 a fost o revoluție care a schimbat nu numai chipul și destinul Franței, ci și cursul istoriei Europei. Influența acestui act a fost mai directă, mai amplă și mai profundă asupra continentului și a lumii decât cea a revoluției americane, întâmplată cu câteva decenii înainte. Declarația drepturilor omului și cetățeanului din 26 august 1789, text fundamental al Revoluției Franceze, stă la baza Declarației universale a drepturilor omului adoptate tot la Paris, în 1948, ale cărei idei sunt înscrise în memoria și în Constituțiile lumii democratice de astăzi.
România are un Parteneriat strategic cu Franța, așa cum are unul și cu Statele Unite. România și Franța au fost aliate în ambele războaie mondiale și se regăsesc acum ca aliate în NATO și ca partenere în Uniunea Europeană. Relațiile diplomatice dintre țările noastre împlinesc, în acest an, 130 de ani de funcționare, iar prin volumul investițiilor sale în România, Franța deține locul 4 în topul investitorilor străini în țara noastră. Renault-Dacia este primul exportator român de bunuri industriale dar și o poveste de succes ca puține altele, în ce ne privește.
