Batalia pentru succesiunea lui Arafat

Presedintele Autoritatii palestiniene, Yasser Arafat, in varsta de 75 de ani, se afla, ieri, -undeva pe drumul dintre viata si moarte-, potrivit celei mai frecvent intalnite expresii in presa internationala. Dupa comunicatul de joi seara, cand biroul de presa al spitalului miliar Percy a dezmintit zvonurile privind moartea -raisului-, nici o veste oficiala. -Starea de coma este o stare care poate dura indelung, dar din care nu se mai poate iesi-, precizase, pentru un post francez de radio, reprezentantul palestinian la Paris, Leila Chahid.

Drapelele au fost coborate in berna la Mukatta, cartierul general al lui Arafat de la Ramallah, unde liderul palestinian a fost izolat de Israel in ultimii trei ani. Si toata lumea asteapta anuntul oficial al desesului sefului istoric palestinian. In calm. Dar este un calm aparent. Dincolo de aceasta masca se ascunde ingrijorarea, teama pentru ce va fi de acum inainte. Nimeni nu se indoieste de faptul ca disparitia lui Arafat va deschide o perioada periculoasa pentru palestinieni, pentru intreg Orientul Mijlociu. Amintirea lui Arafat va dainui mult dupa moartea lui, dand nastere, potrivit analistilor, unui nou mit arab. Dar chestiunea imediata si arzatoare este de a stii daca Palestina va supravietui.

Incarnarea unui vis

Exista un popor si un teritoriu palestinian, dar Palestina ramane un vis. Rolul istoric al lui Arafat, indiferent de ceea ce s-a spus despre omul Arafat si despre actiunile lui, a fost de a incarca acest vis, de a imprima o identitate unui popor nascut si dispersat de istorie si de a conduce lupta pentru ca aceasta diaspora sa primeasca un stat. Deocamdata, acest stat ramane un stat al simbolurilor, al ruinelor.

Responsabilitate comuna

Plecarea -aproape sigura a lui Arafat- dintre cei vii va crea un vid considerabil de putere in teritorii si vor exista cu siguranta elemente de incertitudine-, estima, pe acest fundal, analistul francez Francois Hollande. Totusi, el si-a exprimat speranta ca decesul lui Arafat va oferi o ocazie pentru reluarea negocierilor dintre israelieni si palestinieni. Este, a subliniat el, o -responsabilitate atat pentru palestinieni, cat, intr-o mare masura, si pentru israelieni-. Hollande este de parere ca presedintele american, George W. Bush, -nu va intreprinde nimic pentru solutionarea conflictului israeliano-palestinian-. Oricum, la conferinta de presa de joi seara, Bush evidentiase ca prioritate a noului sau mandat reglementarea situatiei din Orientul Mijlociu.

Europa este solidara

In orice caz, liderii europeni s-au aratat mai solidari. Reuniti la Bruxelles, ministrii de externe ai Celor 25 si-au anuntat intentia de a colabora cu viitoarea conducere palestiniana in vederea continuarii eforturilor de rezolvare a conflictului cu Israelul. Adresandu-se presei, seful diplomatiei olandeze, Bernard Bot, a estimat, vorbind in numele tuturor colegilor lui, ca -dupa alegerile prezidentiale din SUA, se creeaza oportunitatea unei cooperari cu administratia de la Washington pentru normalizarea situatiei din Orientul Mijlociu-.

Al treilea castiga

Intre timp, in teritorii a inceput batalia pentru succesiunea lui Arafat. In numarul sau de ieri, cotidianul israelian -Maariv- scria ca -raisul- a avut timp sa-si desemneze -mostenitorul-. Nu, nu este nici Ahmed Qorei, nici Mahmud Abbas, cum s-a speculat pana acum. Publicatia sustine ca Faruk Kadumi va prelua conducerea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP), nu insa si pe cea a Autoritatii Palestiniene, el fiind un opozant al acordurilor de pace de la Oslo. Se pare ca Arafat a comunicat aceasta ultima dorinta intr-o scrisoare-testament adresata sotiei, Suha, si varului sau Nasser al-Kidwa, ambasadorul Autoritatii Palestiniene la ONU. Informatie confirmata, de altfel, de un responsabil din anturajul lui Arafat, potrivit caruia, in ultimele momente de luciditate, actualul lider palestinian a avut o discutie cu Kadumi.

Relatii tensionate

De-a lungul timpului, relatiile dintre Kadumi si Arafat au fost oscilante. Dupa semnarea renumitelor acorduri de pace de la Oslo din 1993, care au pus, practic, bazele procesului de pace si au deschid calea dialogului dintre israelieni si palestinieni, Kadumi a trecut in opozitie, refuzand sa mai viziteze teritoriile. Initial, el s-a stabilit in Siria, pentru ca ulterior sa se mute in Tunisia. Dar pe masura ce starea de sanatate a lui Arafat devenea tot mai preocupanta pentru comuitatea internationala, zvonurile fiind dintre cele mai alarmante, raporturile celor doi oameni au cunoscut o apropiere. Kadumi este considerat un politician cu vederi radicale, adept al atacurile teroriste impotriva coloniilor israeliene. Nu agreeaza compromisuri cand este vorba de revenirea refugiatilor palestinieni.

Unul vine, altii pleaca

Bun, ce se va intampla cu actualii colaboratori ai lui Arafat, oameni care s-au aflat alaturi de el in ultimii ani de exil. Surse palestiniene afirma, daca varianta Kadumi se confirma, cariera lui Mahmud Abbas (Abu Mazen) se va incheia, iar premierul Ahmed Qorei ar putea deveni cel mai influent dintre liderii Autoritatii Palestiniene. Chiar daca Faruk Kadumi se bucura de popularitate, el nu are influenta in teritoriile palestiniene si va fi nevoit sa recurga la ajutorul lui Qorei. Sursele citate au adaugat ca, daca Faruk Kadumi va accepta sa preia ambele functii, el va conduce Autoritatea Palestiniana impreuna cu Ahmed Qorei, iar adjunctii lor vor fi Mohammad Dahlan si Jibril Rajub, fosti sefi ai serviciilor de securitate. Surse din cadrul serviciilor de securitate palestiniene au precizat ca Rajub si Dahlan ar fi acceptat deja functiile.