Caricaturi si politica

In pofida apelurilor la calm, valul de furie declansat de publicarea, in urma cu cinci luni, a caricaturilor profetului Mohamed a continuat sa prinda puteri, amenintand sa devina un tsunami de flacari revarsat peste alte si alte tari. Pusa la o grea si absolut neasteptata incercare, comunitatea mondiala se zbate in gasirea de solutii la o situatie aparent fara rezolvare. Oricum, toate tentativele de aplanare a tensiunii se lovesc de zidul multimii musulmane dezlantuite. Se aud tot mai clar voci acuzatoare la adresa Siriei si a Iranului, considerate ca s-ar afla la originea acestei confruntari intre civilizatii.

Ca cineva a aprins fitilul, este de la sine inteles. Ca cineva intretine aceasta stare de incordare, este iarasi evident. Nu dai glas indignarii si furiei dupa aproape o jumatate de an de la momentul aparitiei, intr-un ziar danez, a respectivelor desene! Esential este ca acel cineva sa stie si cum sa opreasca acest tavalug care a sapat doua maluri, doua lumi absolut diferite. Dar, in timp ce europenii dezbat problema libertatii de exprimare, Orientul Mijlociu pare sa se pregateasca de o razbunare sangeroasa. Asa au avertizat miscarile radicale islamiste. Problema publicarii caricaturilor a iesit din competenta lumii presei, transformandu-se in subiect de discutii politice, la care sunt gata sa adere toti principalii actori ai politicii mondiale, precum Statele Unite sau ONU. Dar nu numai. Problema a devenit subiect de disputa despre cat de mare este diferenta dintre ideologia european-crestina si islamica.

-Avem toti de pierdut-

Ieri, Comisia europeana s-a reunit la Bruxelles pentru a analiza situatia creata. -Se va incerca identificarea mijloacelor de a obtine, prin dialog, normalizarea lucrurilor-, declara un diplomat UE. -Vom avea toti de pierdut, daca nu vom reusi imediat sa dezarmorsam situatia-, scriau, intr-un articol din -International Herald Tribune- semnat impreuna, primul ministru al Turciei, Recep Tayyip Erdogan si presedintele guvernului spaniol, Jose Luis Zapatero. Secretarul general al ONU, Kofi Annan, s-a declarat ingrijorat si a chemat la retinere. 200 de manifestanti au atacat, ieri, la Teheran sediul ambasadei Austriei. In contextul in care Iranul, care si-a anuntat intentia de a-si revizui relatiile comerciale cu tarile unde caricaturile au fost publicate, a denuntat existenta unui -curent antiislamic-.

Of, coincidentele!

Asa sa fie? Sunt cateva momente care pun pe ganduri. Inainte de toate, este aceasta ciudata coincidenta: nebunia a izbucnit cand AIEA – Agentia internationala pentru energie atomica – decidea trimiterea dosarului iranian la ONU. Or, scandalul caricaturilor are darul de a impinge pe plan secund toate celelalte chestiuni inscrise pe ordinea de zi a mai marilor lumii. Inclusiv cea vizand ambitiile nucleare ale Teheranului. Este, fara indoiala, o simpla speculatie, dar suprapunerea in timp ramane graitoare. Interesant e ca, in acest context, publicatia americana -News and World Report- scria ieri ca regimul de la Phenian a transferat in secret Iranului un numar de 18 rachete nord-coreene BM-25, capabile sa atinga teritoriile Israelului si ale Turciei. -Este, poate, unul dintre cele mai insemnate acte de proliferare- a armelor de distrugere in masa, estima, in paginile revistei citate, un expert de peste Ocean. In timp ce -Wall Street Journal- estima ca, in numele democratizarii Iranului, Israelul ar trebui sa adere la Alianta Nord-Atlantica. -E adevarat, scria autorul articolului, problema primirii Israelului in NATO s-a mai discutat de-a lungul anilor, dar fara a se ajunge la o concluzie. Au fost, de altfel, niste discutii mai mult de dragul vorbelor. Acum insa, cand Orientul clocoteste, cand programul nuclear al Iranului tinde sa devina o amenintare reala, acest lucru apare ca oportun-. Ieri, ministrul libanez de interne, Hassan Sabeh, si-a prezentat demisia. In ajun, ambasada daneza din Damasc fusese facuta praf de manifestanti. -Am decis sa ma retrag pentru ca nu am putut sa opresc acel atac-, a spus oficialul. Ce va urma? Si unde se va opri valul de furie? Si oare cate surprize – dupa accidentul vascular al lui Ariel Sharon si victoria Hamas in alegerile legislative din teritoriile palestiniene, iar acum razboiul caricaturilor – ne va mai oferi Orientul Mijlociu?