Compromiterea Iranului, un joc riscant

Ca reactie la sesizarea Consiliului de securitate al ONU in dosarul nuclear iranian, Teheranul ar putea decide restrictionarea exporturilor sale de petrol. Avertismentul venea din partea presedintelui Mahmud Ahmadinejad. In orice caz, asa s-a crezut initial. Fraza fusese extrasa dintr-un interviu pe care liderul de la Teheran l-ar fi acordat unui cotidian emirat.

Existenta acestui dialog, mai ales a afirmatiei, a fost dezmintita de autoritatile iraniene. Nu imediat, la cateva ore de la aparitia asa-zisului interviu. Interval suficient ca fraza sa faca inconjurul lumii, alarmand cancelariile de pretutindeni. Dincolo de efectul lor strict politic, asemenea cuvinte pot avea un impact devastator asupra pietei petrolului. Si nu era de dorit asa ceva acum, cand pretul -aurului negru- pare usor imblanzit. Dar poate asta s-a urmarit cu falsul interviu, greu de pus la indoiala, avand in vedere ca, nu cu mult timp in urma, aceasta amenintare fusese lansata de Ahmadinejad de la tribuna ONU. Si totusi, ce s-a dorit interviul cu pricina? O actiune de compromitere a Iranului? Sau s-a urmarit intensificarea presiunilor din partea Occidentului asupra Teheranului. Sau grabirea unui aventual atac asupra Iranului. Scopul – scoaterea din joc a acestui stat, numarul doi mondial la rezervele de petrol si tot locul secund, dupa Rusia, la gaze naturale. Mai ales ca Iranul are numeroase proiecte energetice pe agenda de lucru, printre care Nabucco si crearea in regiunea asiatica a unui sistem energetic unic. Un fel de OPEC al gazelor naturale, care sa reuneasca Turcia, Pakistan, Iran, Kazahstan, Afganistan, Tadjikistan, Kirghizia, Turkmenia, Uzbekistan si Azerbaidjan. In alta ordine de idei, are Iranul destui -prieteni- si in Orientul Mijlociu. Astfel, ieri, presedintele parlamentului de la Teheran, Gholam Ali Hadad Adel, atragea atentia Israelului in legatura cu urmarile unui eventual atac asupra instalatiilor sale nucleare si promitea -o lectie exemplara-.