De la trandafir la vita-de-vie

La trei saptamani dupa alegerile prezidentiale din Georgia, Mihail Saakasvili era investit sef al statului. Festivitatea a pus, practic, punct -revolutiei trandafirilor-, in urma careia s-a produs prima schimbare pasnica a unui regim din spatiul fost sovietic. Acum, la sfarsit de an, atentia comunitatii internationale este atintita spre Ucraina, unde -revolutia portocalie- a rasturnat planurile fostei puteri si ale Moscovei, fiind pe cale sa provoace o alta schimbare de regim, tot pasnica.

O adevarata parada de revolutii de catifea, al carei mars va continua cu siguranta si in 2005. Pe lista figureaza Republica Moldova, Kirgizstan si Kazahstan. Ba chiar Rusia, dar nu acum, ci in jurul anului 2008, cand sunt prevazute urmatoarele alegeri pentru functia suprema in stat. In ce priveste Rusia lui 2004, in mod normal, momentul central trebuie sa fie realegerea lui Vladimir Putin in fruntea statului. Dar tragedia de la Beslan nu doar a umbrit toate celelalte evenimente, dar l-a obligat, practic, pe Putin sa recunoasca faptul ca majoritatea reformelor angajate de el in ultimii patru ani nu au fost incununate de succes.

-Un an prost-

Facand bilantul anului pe picior de plecare, Putin estima ieri, la impresionanta conferinta de presa organizata la Kremlin, in prezenta a 690 de ziaristi, 102 camere de luat vederi si 50 de fotoreporteri, ca 2004 a fost un an -prost nu doar pentru Rusia, ci pentru intreaga omenire-. Au existat, totusi, si semne pozitive, s-a grabit el sa adauge. Dar prea slabe pentru a estompa impresia generala de esec, bulversare, dezorientare, confuzie. Cu exceptia unor mici realizari in plan economic, datorate nu clarviziunii factorilor de raspundere si politicii lor coerente, ci conjuncturii defavorabile a pietei mondiale a petrolului, la toate celelalte domenii de activitate, prestatia a fost dezastruoasa.

Problema personala

Inscaunat in luna mai, lui Putin nu i-a fost dat sa se ocupe de reformele radicale promise in campanie – a venit atacul din Ingusetia, explozia celor doua avioane, atentatul de la statia de metrou Rijskaia si Beslan. Ultima dintre aceste tragedii devenind pentru Putin poate cea mai grea lovitura din toti anii presedintiei lui. Ajuns la putere pe fondul promisiunilor de a pune capat razboiului cecen, Putin nu a reusit sa inteleaga ca aceasta era, de fapt, una dintre mostenirile lasate de Eltin, transformand-o in problema personala. Sentiment accentuat dupa Beslan. Nici Nord-Ost, nici asasinarea liderului cecen, Ahmat Kadirov, nu l-au impins pe Putin pana la o reorganizare radicala a sistemlui puterii de stat. Prefaceri promovate cu o mana ferma, cu ignorarea evidenta a tuturor criticilor venite din partea Occidentului, din partea conducatorilor regionali. Putin a perceput nenorocirea de la Beslan ca o provocare aruncata lui ca om.

Nici pe plan extern lucrurile nu au stat mai bine. Practic, Putin a adus Rusia in pragul unei semiizolari internationale. Dupa optimismul de la inceputul anului, dialogul cu Uniunea Europeana nu a adus rezultatele scontate. Nu, nu a fost un esec, ci mai curand o amanare a verdictului intr-un proces de divort, unde impacarea se exclude de la sine. Cu siguranta, situatia ar fi fost alta, daca Putin nu s-ar fi amestecat intr-o maniera atat de sfidatoare in campania electorala din Ucraina de partea unuia dintre candidati. Este mai mult ca sigur ca interesele economice si politice ar fi reusit sa incline balanta Bruxellesului in favoarea unei concilieri cu Moscova. Putin a exagerat nepermis de mult. Interesanta apare, pe acest fundal, reorientarea Kremlinului in planul raporturilor sale cu exteriorul. Vizitele in America Latina, India si Turcia i-au facut pe comentatorii politici sa vorbeasca despre o revizuire a prioritatilor de politica externa. Pana unde va merge Putin pe aceasta directie este greu de spus, dar ultimele lui deplasari au fost ca un semnal pentru capitalele occidentale – nu ma vreti, nici o suparare. Exista si alte state puternice, dornice sa incheie cu noi acorduri de colaborare, in special pe linie militara.

-Strainatatea apropiata-

In ce priveste -strainatatea apropiata-, formula folosita de diplomatia de la Moscova pentru a desemna fostul spatiu sovietic, Kremlinul a mai pierdut din fostii lui -supusi-. Relatiile cu Republica Moldova nu s-au imbunatatit, dupa refuzul presedintelui Vladimir Voronin de a semna planul rusesc de solutionare a crizei transnistrene. Dimpotriva, se poate spune ca ele s-au inrautatit vertiginos, ajungand pana la o limita periculoasa in timpul asa-numitului scandal al scolilor romanesti din stanga Nistrului. Nu s-a mers insa pana la dezastru, lucrurile oprindu-se undeva la jumatatea unui drum ce poate insemna fie revenire sub papucul Moscovei, fie desprindere totala de Kremlin.

Obsesia federalizarii

Poate dupa modelul Stanislav Belkovski, directorul Institutului moscovit pentru Strategii Politice. In opinia lui, singura solutie nu poate fi decat desfiintarea Republicii Moldova ca stat, cu impartirea lui intre Romania si Rusia sau Ucraina. De remarcat faptul ca, pe fondul evenimentelor din Ucraina, unde scandalul generat de rezultatul alegerilor prezidentiale a reaprins cu o vigoare suspecta discutiile privind necesitatea federalizarii tarii, proiectul Belkovski a fost dat, brusc, uitarii. In schimb, s-au reluat dezbaterile pe tema federalizarii, subiect reluat acum si la Tbilisi, unde presedintele Mihail Saakasvili a pus, se pare, la punct un scenariu privind crearea impreuna cu Abhazia si Osetia de Sud a unei federatii. Si tot despre modernizarea stucturii federale se vorbeste si pe culoarele puterii de la Moscova.

Hopul electoral

Ce finalitate vor avea toate aceste dispute ramane de vazut. Pana una alta, Ucraina trebuie sa treaca hopul electoral. Nu exista nici un dubiu ca invingator in alegeri va fi Viktor Iuscenko. Printre altele, el a promis ca prima vizita oficiala in calitate de sef al statului o va intreprinde la Moscova. La fel a procedat, la momentul respectiv, si Mihail Saakasvili. Iuscenko mai trebuie insa sa faca fata pericolului divizarii tarii. Modul in care vor evolua evenimentele in Ucraina va determina, in mare masura, directia de dezvoltare a situatiei din Republica Moldova, Kirgizstan si Kazahstan, adica in acele state membre ale CSI, unde anul viitor este unul electoral. La Chisinau, fortele de opozitie si-au ales deja portocaliul drept culoare electorala, iar analistii au gasit deja o denumire pentru ceea ce spun ei vor deveni legislativele din martie.