Coincidenta (sau poate o potriveala aranjata) a facut ca presedintele Putin sa fie -pe teren- in momentele-cheie ale campaniei electorale din Ucraina. La primul tur al prezidentialelor, din 30 noiembrie, liderul de la Kremlin se afla in America Latina, unde primea mustrarile omologului sau american, George W. Bush, pentru amestecul in treburile Kievului. Acum, in ajunul ultimului vot al scrutinului, al treilea, Putin s-a dus la prietenul sau cancelarul german, Gerhard Schroder, in incercarea disperata de a-si repara greselile ucrainene si a reface dialogul cu Uniunea Europeana.
Interesant, totusi, cum s-au brodit lucrurile si ce tablou inedit alcatuiesc, suprapuse, ultimele evenimente de la Kiev si Hamburg. Pentru ca, in timp ce presedintele Vladimir Putin, la capatul unei prime runde de discutii cu Schroder, chema deschis si sincer UE sa se implice mai mult in rezolvarea crizei cecene, intr-o evidenta tentativa de a intari fragilele legaturi dintre Bruxelles si Moscova, la Kiev, candidatul la Presedintia Ucrainei, Viktor Ianukovici, avertiza Occidentul ca victoria adversarului sau, Viktor Iuscenko, nu va elimina pericolul divizarii tarii.
Un presedinte -pe jumatate-
Dincolo de toate promisiunile celor doi protagonisti ai ultimei dezbateri televizate de dinaintea momentului adevarului (scrutinul a fost programat pentru duminica, 26 decembrie), aceasta a fost ideea centrala. Da, a spus premierul Ianukovici adresandu-se rivalului sau in limba rusa, -veti castiga, probabil, alegerile, dar nu veti fi presedintele intregii Ucraine, ci doar al unei parti a ei-. El a cerut opozitiei portocalii sa nu mai cheme oamenii in strada (pentru ziua votului a fost anuntata o mare demonstratie) si sa renunte la scenariul -falsificarii si fraudarii- votului.
-Voi colabora cu Iuscenko-
Victoria lui Iuscenko este un fapt implinit, iar liderul miscarii -Ucraina noastra- a abordat batalia televizata de pe aceste pozitii, privind cu superioritate la adversarul sau si angajandu-se sa conduca Ucraina in pas alert spre Europa. Fara a-l contrazice, Ianukovici s-a aratat gata sa-si recunoasca infrangerea, daca va fi nevoie, a cerut scuze tuturor celor care il asculta si il vad pentru eventualele erori comise si l-a rugat pe Iuscenko sa nu uite -ca simpatiile ucrainenilor au ramas impartite in doua parti relativ egale-. In acest timp, la Hamburg, Putin declara, la o conferinta de presa, ca -voi colabora cu Iuscenko, in cazul victoriei in alegeri-. Diplomatie? Praf in ochi? Poate, daca propozitia ar fi fost rostita la Moscova sau undeva in Rusia. Dar in prezenta lui Schroder sau a oricarui alt demnitar occidental, cuvintele capata greutatea de angajament.
Un test pentru UE
Iata de ce este posibil ca Putin sa fi asteptat intentionat aceasta deplasare si intalnire cu Schroder pentru a aborda teme delicate precum alegerile ucrainene sau Cecenia. Inainte de toate, pentru a nu mai fi acuzat de ingerinta in afacerile unui stat suveran si, in al doilea rand, pentru a imprima mai multa valoare pozitiei sale. In ceea ce priveste Cecenia, apelul catre UE trebuie privit din doua perspective: una – ca un test pentru Bruxelles, si doi – ca o dorinta de normalizare a dialogului dintre Kremlin si Cei 25. Care va fi reactia Uniunii? Pentru inceput, una prudenta. Pe cai diplomatice se vor cere explicatii si lamuriri: in ultima instanta, o asemenea invitatie este o premiera in istoria raporturilor dintre cele doua parti. Deci, vigilenta maxima!
Cadou de Craciun pentru Schroder!
Iar pentru a-si demonstra bunele intentii, Putin a facut Germaniei -un adevarat cadou de Craciun-, anuntand ca, in 2005, Rusia va plati sase miliarde de dolari din datoria fata de Berlin. -Putin il ajuta pe Schroder sa reduca deficitul bugetar al Germaniei pe anul viitor si sa scape, astfel, de sanctiuni din partea Uniunii Europene-, comentau analistii de la Moscova, nu deosebit de incantati de marinimia afisata de seful statului. Dar prietenia costa scump in zilele noastre, mai ales cand este vorba despre parteneriat strategic si, de ce nu, proiecte comune strategice. De altfel, Putin da dovada de o maleabilitate aparte in ultimul timp. Printre altele, el nu a exclus posibilitatea participarii Companiei Nationale de Petrol a Chinei (CNPC) la managementul companiei Iuganskneftegaz. O alta poveste care a starnit multa valva in Occident, in special in Statele Unite, unde se crede ca acest cel mai important activ al grupului petrolier Iukov a fost cumparat, prin intermediul firmei-fantoma Baikalfinansgrupp, de gigantul gazelor naturale, Gazprom, in spatele caruia s-ar afla, in realitate, Kremlinul.
Cel mai discret oligarh
In ce masura presupunerea este adevarata, greu de spus. Cert este insa ca identitatea cumparatorului a fost depistata, in sfarsit. Este vorba de Surgutneftegaz, al carui patron este Vladimir Bogdanov, considerat cel mai discret oligarh din Rusia. Este, fireste, o versiune, schitata pe baza rezultatelor cotatiilor bursiere de luni, cand actiunile Surgut au crescut cu 17,6 procente, iar cifra de capital a Gazprom s-a diminuat cu 3%. Potrivit presei, persoanele prezente la licitatia pentru Iugansk sunt angajati ai Surgut si au oferit 9,35 miliarde de dolari, care vor trebui platite de Baikalfinansgrupp (infiintata la 6 decembrie 2004), pana la 11 ianuarie.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
