OPEC vrea, dar nu mai poate

Dezastru – acesta pare a fi cuvantul potrivit pentru a califica decizia reuniunii de ieri, de la Viena, a Organizatiei tarilor exportatoare de petrol (OPEC). Convocati in mare graba pe fondul noii explozii a pretului la -aur negru-, ministrii de resort ai importantului cartel au decis sa pastreze la cotele actuale productia lor de titei. Nu a fost decat o dovada in plus a neputintei acestei institutii chemate sa asigure echilibrul acestei sfere strategice de activitate de a-si indeplini menirea.

Este adevarat, responsabilii OPEC s-au grabit sa promita ca, de indata ce situatia o va cere, organizatia isi va suplimenta capacitatea de extractie cu inca 2 milioane de barili. Vorbe! Cu exceptia Arabiei Saudite, primul producator mondial de petrol, nici o alta tara membra a cartelului nu dispune de posibilitatile necesare acoperirii unei cereri mai mari. Nu este, prin urmare, de mirare daca piata nu va tine cont de -aceasta disponibilitate- si va reactiona cum stie, adica urcand pretul. Pana unde? Pana unde se poate. La 80, 90, 100 de dolari barilul, asa cum avertiza recent liderul venezuelean, Hugo Chaverz, asa cum nu exclud chiar unele state OPEC. Iar motive ca lucrurile sa nu se calmeze se gasesc pe toate drumurile, se poate spune. Ba bate vantul – uragane in ultimul timp sunt destule, si ele mereu trebuie sa ameninte vreo rafinarie, vreun coridor de transport al petrolului sau altceva de acest gen; ba reincep discutiile daca trebuie sau nu Iranul (pozitia doi in OPEC) pus sub embargo international pentru ca nutreste ambitii nucleare; ba este vreo stare de criza prin Europa (precum cea actuala din Germania), care pune la indoiala rezistenta economiilor regionale de a face fata momentului; ba se mai produce un atentat la locul potrivit pentru a-i panica pe marii consumatori de -aur negru-. Ca sa nu mai vorbim ca vine iarna, creste consumul si, logic, salta si preturile. Asa e jocul!