Din nou la urne. Pentru votul decisiv. Dupa trei saptamani de zgucium, Ucraina isi va alege viitorul presedinte. Viktor Iuscenko, omul opozitiei, sau Viktor Ianukovici, candidat din partea actualei puteri? Nimeni nu stie. Nimeni nu se lanseaza in prognoze. Este o situatie unica in fostul spatiu sovietic. Occidentul si-a trimis observatori. Sute. SUA l-au trimis pe senatorul Richard Lugar. Impreuna cu alte sute de observatori. Numarul lor nu se cunoaste deocamdata. Mai sunt si observatorii Rusiei. Interesele sunt mari, poate cam prea mari pentru o Ucraina nepregatita sa faca fata unei astfel de provocari. Mai ales ca, spun analistii de la Kiev, -in culise, ambele tabere pregatesc scenarii de forta-.
Nu, in Ucraina pericolul unei revolutii nu a trecut. Iar daca ar fi sa dam crezare comentatorilor politici, aceasta amenintare va pluti deasupra Ucrainei timp indelungat. Indiferent de cine va iesi invingator. Societatea este mult prea divizata pentru a se calma. Din pacate, nici nu va fi lasata sa se calmeze. Iar presiuni vor exista din toate partile. Atat din interior, cat si din exterior. Mai ales in cazul unei victorii a lui Ianukovici.
Pe orbita Moscovei
In primul rand, nimeni, adica opozitia si Occidentul, de la Washington la Bruxelles nu va pune la indoiala corectitudinea scrutinului. Si va urma un lung sir de avertismente, care au inceput de altfel, Departamentul de stat cerand transparenta in derularea votului, si care, cu siguranta, se va termina cu o izolare internationala a Kievului. Multi spun ca, o data ajuns la putere, Ianukovici va readuce Ucraina pe orbita de influenta a Rusiei. Dar cine poate garanta ca asa va fi? Poate este doar discurs electoral.
Mitul aderarii
Asa cum nimeni nu poate garanta ca victoria lui Ianukovici va grabi aderarea Ucrainei la Uniunea Europeana, de exemplu. In primul rand, pe agenda de lucru a UE pentru urmatorii 10 ani, subiectul Ucraina nu se regaseste. In orice caz, deocamdata nu se pune problema unei aderari ca membru cu drepturi egale. Altceva este participarea la programul -bunei vecinatati-, un nou proiect elaborat de expertii UE pentru vecinii sai de dupa 2007 si care vizeaza Ucraina, alaturi de Belarus, Moldova, tarile balcanice, dar si Rusia. Cu alte cuvinte, cum o intorci, de Rusia tot nu scapi. Da, dar Iuscenko si-a construit in jurul acestui mit al Ucrainei in UE.
Revizuirea privatizarilor.
Bun, nu va intra in UE, dar va scapa, in schimb, de sub influenta Kremlinului, ceea ce este deja un pas important inainte pe calea democratizarii. Iar Occidentul asta asteapta de fapt. Si nu va fi nici o surpriza daca, la doar cateva luni dupa instalarea la conducerea statului, Iuscenko va dispune revizuirea tuturor privatizarilor din ultimul timp, in special a celor cu participarea intreprinzatorilor rusi. Posibilitate evocata deja de candidatul la succesiunea lui Kucima, perspectiva privita cu maxima ingrijorare de oligarhia locala. Si care va trebui, intr-un fel sau altul, sa-si apere proprietatile. Pe ale lor si, de ce nu, pe ale colegilor lor rusi.
O simpla scanteie
Nu este nevoie decat de o scanteie, de o mica diversiune, ca spiritele sa se incinga pana la temperaturi explozive. Intrebarea este: are nevoie Ucraina de revolutie? In marea lor majoritate, analistii – ucraineni, georgieni si sarbi – cred ca nu. Desi scenarii in acest sens exista si de o parte, si de cealalta a baricadei. Inclusiv Iuscenko, potrivit spuselor lui Vladimir Fesenko, directorul Centrului pentru studii politice aplicative. Dar, s-a grabit el sa adauge, -Iuscenko are sanse reale de reusita si fara -o rebeliune populara-. Posibil, numai ca Iuscenko este cel care a chemat, din nou, oamenii in strada. Intr-un ultim apel adresat tuturor alegatorilor tarii, fostul premier a cerut simpatizantilor miscarii -Ucraina noatra-, dar nu numai, sa vina in, noaptea de duminica spre luni, in fata sediului Biroului electoral central din Kiev -pentru a numara in strada buletinele de vot, pentru a nu permite fraudarea scrutinului-. Potrivit spuselor sale, el conteaza pe o prezenta de minimum 30.000 de persoane. In urma cu trei saptamani, dupa primul tur, staff-ul lui Iuscenko a reusit sa adune doar cateva mii de oameni, in marea lor majoritate studenti, membri ai gruparii extremiste Pora.
O intelegere de ultima ora
-Tentativa aplicarii unei variante model Belgrad 2000 sau Tbilisi 2003 este posibila numai din partea opozitiei-, a pus sare pe rana politologul ucrainean Vladimir Malinkovici. Norocul nostru este insa, a mentionat el, -ca in Ucraina nu trebuie schimbat nimic cu ajutorul unei revolutii. Aici trebuie inlocuita doar intreaga putere politica. Restul vine de la sine. Iar ca alternativa la versiunea fortei poate fi adoptarea unei reforme politce si semnarea unei intelegeri de catre cei doi candidati la presedintie-. Un indemn tardiv, fireste. Apoi, este foarte greu de imaginat ca Iuscenko si Ianukovici ar fi ajuns sa bata palma. Sunt ambitii, orgolii, dar si jocurile celor din spate. S-a dovedit, de altfel, ca Iuscenko a fost finantat de Boris Berezovski, controversatul oligarh rus stabilit acum la Londra, si care i-ar fi cerut in schimb prioritate la privatizarea marilor intreprinderi strategice de stat, precum Ukrtelekom. Nu trebuie uitat ca tot Berezovski l-a ajutat si pe georgianul Mihail Saakasvili sa vina la putere. Bine, bine, concluziona politologul ucrainean Anatoli Gutal, -sanse sunt, conditii de asemenea, totul este gata, dar va exista suficient curaj pentru a arunca in aer o tara intreaga?-.
Kucima, suparat pe presa
Intr-adevar, presedintele Leonid Kucima este suparat ca in Ucraina nu exista presa independenta. De aceea, el le-a sugerat ziaristilor sa incheie acorduri cu proprietarii de mass-media. -O presa independenta traieste, in general, din reclama si abonamente. Or, spuneti-mi si mie, unde este piata ucraineana a reclamei. Cu asemenea bani, nu o scoti la capat nici de pe o zi pe alta. Pentru ca toti acesti bani, dragii mei, sub subventii. Toti sunt platiti. Iar asta ce inseamna? Nimic altceva decat o modesta dependenta-. Militand pentru stabilirea unor raporturi corecte intre jurnalisti si patronii de publicatii, seful statului a estimat ca -este cazul sa renuntam la principiul eu sunt stapan, tu esti un prost, asa ca scrii ce si cum iti spun eu. Nu, trebuie sa scapam de asemenea mentalitate-, a apreciat Kucima.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
