Politica fara eroi

Clasa politica din Rusia, in orice caz partea ei cea mai vorbareata, inclusiv ziaristii, este mereu indragostita. Ultimele ei iubiri sunt Viktor Iuscenko si Iulia Timosenko. Inaintea lor a fost Mihail Saakasvili. Si intr-un caz si in altul, e vorba de politicienii altora… Scriu asta pentru a semnala puterii de la Moscova, propagandei lor oficiale, politologilor ei oficiali un lucru extrem de periculos. Si anume ca politica lor, politica noastra, politica Rusiei este lipsita de componenta estetica.

Politicii noastre, practic, tuturor celor care o concep si o promoveaza le lipseste in mod catastrofal atractivitatea, energia interna, patima, stiinta de a se indragosti de sine, elemente ce transforma, in zilele noastre, chiar si cea mai odioasa, mai destrabalata si haina politica intr-o mare frumusete. Fara indoiala, politica este o treaba serioasa, iar problemele Rusiei, provocarile ce i-au fost aruncate sunt mai mult decat serioase. Ceea ce nu inseamna insa ca, in era televiziunii si a culturii pop, treburile serioase trebuie realizate neaparut cu masca tristetii pe chip. De actualii nostri politicieni nimeni nu se indragosteste. Pentru ca sunt plictisitori, vorbesc neinteresant si de cele mai multe ori pe un ton rautacios, ostil. Printre ei nu se zaresc eroii, cei capabili de fapte marete, de gesturi nebunesti, iresponsabile aparent, dar riscante in orice caz. Nimeni dintre cei -piscati- de criticile prezidentiale nu demisioneaza. Nimeni nu risca sa se ridice impotriva – nu conteaza impotriva cui si a ce. Poate doar cu exceptia consilierului Andrei Illarionov, care s-a revoltat verbal, nu si faptic insa. Desigur, Rusia nu are nevoie de revolutii. In schimb, are nevoie de reforme revolutionare prin esenta lor si aspectul lor. As spune chiar in spiritul -revolutiei portocalii-. Cu emotii si dramaturgie, cu aprinse dispute publice, cu traire. In Rusia, aceasta traire se regaseste doar in competitiile pentru bani, dar in nici un caz pe campul bataliilor politice, nu in dialogul si comunicarea cu oamenii. Problema demiterii guvernului, fara nici un fel de perspective de la bun inceput, dar inscrisa totusi de opozitia parlamentara, merita tot respectul. Ea a animat politica interna, intrata intr-un fel de amorteala vecina cu incremenirea. De aceea, clasa noastra politica s-a indragostit de Saakasvili, Timosenko si Iuscenko. O dragoste ce poate fi justificata sau scuzata prin stralucirea caracterului refomator al revolutiilor din Georgia si Ucraina, o stralucire ce hipnotizeaza precum metalele pretioase ce-ti fura ochii. O dragoste ce poate fi, in egala masura, explicata prin nefericitele tentative ale Kremlinului de a se opune acestei straluciri.

In politica oficiala a Rusiei nu exista eroi. Rusia nu are propria ei Condoleezza Rice, dura, profesionista si exotica in acelasi timp. La noi, in Rusia, in special la Moscova, totul este separat, distinct. Unii sunt duri fara a fi insa profesionisti, altii sunt exotici, fara duritatea impusa de profesionalism. In fine, a treia categorie de politicieni are doar fete pamantii, inexpresive si absente. Or, o politica fara eroi nu este politica. Nicaieri si niciodata. (Articol preluat din cotidianul rus, -Rossiiskaia gazeta-)