Politica Agricola Comuna (PAC) reprezinta o tinta in miscare, atat pentru statele membre, cat si pentru statele candidate, aceasta cunoscand modificari si adaptari in functie de obiectivele specifice ale politicii integrationiste ale Uniunii Europene. De-a lungul a aproape patru decenii, PAC a -cunoscut- mai multe perioade de reforma.
In 1968, Planul Mansholt este prima tentativa de reforma a PAC, prin care se dorea o crestere a dimensiunilor exploatatiilor agricole prin comasari.
Unitatile de referinta erau considerate exploatatiile de 80-100 ha pentru cultura mare si 40-60 de vaci de lapte sau echivalentul acestora. Reforma a esuat din cauza implicatiilor negative pentru micii agricultori si a reactiilor vehemente ale acestora. A fost prima oara cand s-a constatat ca, pe langa o politica de sustinere prin preturi, este necesara si o politica -structurala-.
Au fost adoptate insa trei directive privind investitiile si reconversia profesionala din sectorul agricol, concretizate prin adoptarea unor masuri in favoarea agricultorilor (pensionare timpurie si reconversie profesionala); exploatatiilor (ajutor pentru investitii acordat selectiv); comercializarii si procesarii produselor agricole (prin programe de dezvoltare sectoriale si regionale; sustinerea organizatiilor de producatori); masurilor aplicate la nivel regional (zonele montane si defavorizate).
In anii *80 au fost intreprinse primele schimbari in cadrul PAC, prin introducerea cotelor de productie care limitau dreptul producatorilor la venituri garantate de un nivel maxim al productiei. Produsele vizate initial au fost cerealele, lactatele si zaharul.
In 1992, comisarul pentru agricultura Ray MacSharry a propus o reforma ce viza pentru inceput sectorul cerealier. Pachetul legislativ al Reformei Ray MacSharry a integrat reducerea graduala a preturilor (cu cel putin 35%), prin compensarea acesteia cu plati decuplate, alocate pe hectar (pentru culturile arabile) si pe cap de animal (pentru carnea de vita si lapte), conditionate de respectarea cadrului legislativ si a protectiei mediului inconjurator. Pentru culturile arabile s-a prevazut ca noutate conditionarea platilor compensatorii de -scoaterea din productie- (set-aside) a 15% din suprafata detinuta. Masurile -structurale- ale reformei includeau stimulente pentru utilizarea productiei in scopuri neagricole, scheme de pensionare anticipata a agricultorilor, stimulente pentru protectia mediului.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
