Ultima batalie a lui Ariel Sharon

Vestea spitalizarii, miercuri seara, a premierului israelian, Ariel Sharon, a cazut ca o bomba, spulberand somnul si calmul precar al Orientului Mijlociu, umpland de tristete si ingrijorare capitalele occidentale. Ce se va intampla cu procesul de pace din zona, ce se va intampla cu Israelul, cu teritoriile palestiniene? Rand pe rand, mai marii lumii, de la presedintii american si francez, George Bush si Jacques Chirac, la cancelarul german, Angela Merkel, i-au urat lui Sharon insanatosire grabnica, laudand -curajul deciziilor sale-. Dar nu. Dupa o operatie pe creier de peste noua ore, primul ministru al Israelului a fost plasat in coma profunda pentru cel putin 24 de ore.

-Starea pacientului este grava, dar stabila-, declara directorul spitalului Hadassah, Shlomo Mor Yossef. La fel de grava, confuza si nelinistita este si starea Israelului. Si cat s-a straduit Sharon sa evite o asemenea evolutie. S-a luptat din rasputeri pentru a convinge ca tot mai desele – in ultimul timp – semne de slabiciune sunt doar ceva trecator si lipsit de importanta. Pana in ultimele clipe dinaintea spitalizarii, premierul a lasat impresia unui om rezistent si capabil sa-si exercite functiile politice. Stresul, tensiunea, grijile si, de ce nu, varsta si-au spus cuvantul.

Cine este Ehud Olmert

Ieri, Sharon urma sa fie supus unei interventii chirurgicale de rutina, practic – implantarea unui cateter. A ajuns insa la spital cu o foarte grava hemoragie craniana. Si paralizat de la mijloc in jos. Noua ore s-au luptat medicii sa opreasca sangerarea. Au reusit, dar… Functia de prim ministru a fost preluata de vicepremierul Ehud Olmert, care a preluat, de asemenea, si sefia noului partid centrist infiintat de Sharon in urma cu doar o luna. Cine este Olmert? Mana dreapta a lui Sharon, un bun si credincios prieten. Ca Sharon, mentorul sau din ultimii ani, el a evoluat de la -uliu- la moderat. Candva un partizan al controlului israelian asupra intregului perimetru al Cisiordaniei si Fasiei Gaza, el a avut un rol determinant in retragerea unilaterala din Gaza, din vara anului trecut. Aliat al lui Sharon, acest barbat in varsta de 60 de ani a fost primul care si-a potrivit pasul cu patronul lui in noiembrie, cand acesta din urma a parasit Likud pentru a fonda Kadima. Considerat mult timp unul dintre baronii Likud, Olmert a facut dovada unui politician abil, ocupand timp de un deceniu unul din posturile cele mai sensibile din Israel, acela de primar al Ierusalimului. In aceasta calitate, el va asigura un echilibru intre interesele conflictuale ale israelienilor si ale palestinienilor din Valea Sfanta, va lupta impotriva eternelor deficite bugetare ale orasului, adunand fonduri in strainatate.

Perioada de tranzitie

Sa fie Olmert succesorul pe care Sharon nu a vrut niciodata sa-l desemneze? Analistii sunt inclinati sa creada ca nu. Potrivit analistului Mikail Barah, de la Institutul pentru relatii internationale si strategice, specialist in problemele Orientului Mijlociu, spitalizarea lui Sharon a declansat mai degraba o perioada de tranzitie in Israel. Va fi o perioada in care israelienii vor trebui sa se pregateasca pentru a trai in era post-Sharon, intr-un context apasat de incertitudini si de preocuparea ca oameni precum Sharon sunt extrem de rari, -pentru a nu spune inexistenti pe scena politica israeliana-, potrivit lui Barah.

Doua scenarii

Totusi, ce se va intampla? Potrivit legislatiei israeliene, in caz de incapacitate a primului ministru, vicepremierul preia interimatul pentru o durata de 100 de zile. La expirarea acestui termen, pot exista doua variante: fie presedintele statului desemneaza un nou premier dupa consultari cu principalii lideri politici ai tarii, fie se organizeaza alegeri legislative. Comentatorii politici dau castig de cauza celui de-al doilea scenariu, mai ales ca parlamentul israelian, Knessetul, nu pare astazi in masura sa creeze surpriza prelungind mandatul actualului guvern pana la termenul prevazut initial, noiembrie 2006.

Bipolaritate politica

Ceea ce, fireste, ridica o serie de semne de intrebare. Sharon nu mai este omul Likud, el face acum parte din Kadima, formatiune pe care tocmai a infiintat-o. Creditat pana acum cu cel mai mare numar din intentiile de vot din partea israelienilor, acest partid isi datoreaza succesul exclusiv personalitatii lui Sharon. Va rezista Kadima lui Sharon, va supravietui aceasta organizatie creata cu gandul evident de a deplasa cursorul politic israelian spre centru? Nimic nu este sigur. Nimeni nu poate oferi pronosticuri. In aceste conditii, nu poate fi ignorata perspectiva unui vot emotional al israelienilor in favoarea lui Kadima. Este, desigur, o posibilitate. Dar tendintele globale, care se observa pe arena politica din Israel, au darul de determina ca seismul provocat de agravarea starii de sanatate a premierului isaelian sa repuna pe ordinea de zi traditionala bipolaritate intretinuta in jurul Likud, de o parte, si a Partidului laburist, de cealalta parte.

Schimbari foarte importante

Ce consecinte ar putea avea posibila disparitie a lui Sharon pentru planul de pace din Orientul Mijlociu este o alta intrebare care se ridica involuntar. La un an de la moartea lui Yasser Arafat, scena israeliano-palestiniana va fi parasita de alt -dinozaur- politic. Sharon a contribuit amplu la redefinirea optiunilor politice si strategice ale tarii sale, procedand la retragerea uilaterala din Gaza, gest calificat de unii experti ca fiind sinonim unei renuntari a statului evreu la visul -Marelui Israel-. Sharon imprimase o anume miscare cursului politic. Acum, pe fondul incertitudinilor legate de evolutii din interiorul vietii politice israeliene, ar putea avea loc o inghetare a situatiei in planul relatiilor cu Autoritatea palestiniana. Stare de lucruri care s-ar putea prelungi pana la alegerile legislative, prevazute in teritorii la 25 ianuarie si in Israel in luna martie. Prin urmare, dezvoltarea ulterioara a situatiei din regiune va depinde in mare parte de rezultatul acestor voturi, care vor creiona alte configuratii de dialog intre cele doua parti. Deocamdata, toate acestea sunt simple presupuneri, speculatii ale expertilor in domeniu. Dar, indiferent de turnura pe care o vor lua evenimentele, un lucru este cert. Si anume ca schimbarile care se vor produce pe scenele politice israliana si palestiniana vor fi foarte importante. Dupa cum declara delegatul general al Autoritatii palestiniene pe langa Uniunea Europeana, Leila Chahid, -premierul Sharon nu a fost un prieten, nu a fost un tandru, dar am negociat cu el pentru ca a fost ales democratic. El practica o politica unilaterala. Este un om care a facut intotdeauna ceea ce a spus si a spus ceea ce avea de gand sa faca, actionand mereu cu multa inteligenta politica, chiar daca ceea ce facea nu-i facea placere-, explica Leila.