Acasă Lumea-i Cum Este Fotbalul e si el politica prin alte mijloace

Fotbalul e si el politica prin alte mijloace

DISTRIBUIȚI

De la o vreme, mai totul incepe sa devina politica,dar politica devine progresiv incrancenare, ura si chiar isterie razboinica. Nici cultura, artele sau sportul nu par sa mai potoleasca intrucatva spiritele. Vechii greci opreau razboaiele in rastimpul Olimpiadelor. Astazi insa, campionatele mondiale devin mai degraba prilejuri de ostilizare si exacerbare a neintelegerilor si conflictelor.
Inteleptul scriitor latino-american Borges spunea ca “fotbalul e universal pentru ca prostia e universala” si – am putea adauga – fiind prostie, nu mai poate trimite la conciliere, armonizare, intelegere intru universal, ci la acutizarea si hiperbolizarea unor cronice si prea bine cunoscute ranchiuni politice si geopolitice. “Nici macar fotbalul nu mai poate sa ne uneasca”, remarca, intr-un titlu, eseistul francez Regis de Castelnau. Olimpiada de iarna de la Soci sau Cupa Mondiala de fotbal, din aceste zile, din Rusia, devin terenuri predilecte nu atat pentru performante si intreceri sportive, cat pentru “continuarea politicii prin alte mijloace”, ca sa-l parafrazam din nou pe arhiparafrazatul Klausewitz. Universitarul rus Konstantin Sonin spera, in preziua evenimentului de la Moscova, ca acesta ar putea fi o sansa pentru a risipi ”multe din stereotipurile presei occidentale care prezinta tara ca fiind iremediabil corupta”. Cupa Mondiala 2018 s-ar incadra, dupa alti comentatori euroatlantici, in “eforturile lui Putin de a proiecta soft power-ul Rusiei de azi”. Oricum, cu aproape doua milioane de bilete vandute si cateva miliarde de telespectatori (incepand cu sfertul de milliard de pamanteni care joaca fotbal in echipe din 220 de tari), uriasa competitie sportiva din Rusia va fi si o afacere in cel mai propriu sens al cuvantului.
Nu totul poate fi, insa, perfect. La consacratele invinuiri ori suspiciuni de coruptie, dopaj etc. aplicate rutinier sportului rus, s-a adaugat, de data aceasta, si o “comparatie” cu totul inoportuna – si dezavuata chiar in Occident –cu Olimpiada din 1936 instrumentata de Hitler. Oricum, exemplul, clasic deja, ramane cel al relatiilor ruso-britanice. In temeiul mereu prelungitelor sanctiuni aplicate Rusiei, nici membrii familiei regale, nici cei ai guvernului de la Londra nu au ce cauta pe stadioanele Rusiei in aceste moment. In schimb, echipa Marii Britanii are voie sa mearga… pana in finala.
Competitii sportive pe terenuri rusesti, razboi informational unde nici nu te-ai astepta, in tot mai hibridele transee ale noului razboi rece.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.