Acasă Lumea-i Cum Este Migrene ale Berlinului si nu numai

Migrene ale Berlinului si nu numai

DISTRIBUIȚI

Oricat de neasteptat a fost votul anti-UE al britanicilor, mai toata lumea a fost de acord cu cel putin asupra a doua concluzii din noianul debitat la prilej: 1. Constructul european, ori este regandit si recladit din temelii, ori dispare si 2. Pana una-alta, Europa Unita devine ”mai germana”. Iar cele doua certitudini se interconditioneaza.

 

O Europa fara britanici ar deveni mai germana”, avertiza, intre multi altii, Robin Niblet, seful prestigiosului institut de relatii internationale Chatham House din Londra. “Dupa Brexit, Germania va domina si mai mult UE”, avertiza cotidianul elvetian “Le Temps”. Dar declaratia cea mai naucitoare a facut-o insusi seful diplomatiei germane, Frank-Walter Steinmeier, care a spus-o de-a dreptul: in preajma intalnirii – restranse – de la Berlin a celor sase tari fondatoare ale constructiei europene: “Nu vom lasa pe nimeni sa ne ia Europa noastra”. La cine se refera “noastra” e clar, cine ar vrea sa o rapeasca, precum Jupiter pe juna Europa, eventual, e mai greu de aproximat.

 

Si totusi hegemonia – chiar declarat nedorita – a Germaniei in Europa e privita cu rezerve si in tara, si printre aliati, iar Brexitul potenteaza acest aceasta perceptie. Germania este deja privita cu neincredere, din cauza predominantei sale economice si politice in UE – scria “Der Spiegel” in aprilie 2016 – iar fara contraponderea Marii Britanii, Berlinul ar fi si mai influent”.

 

Mai diplomata, cancelarul Merkel prefera sa deplanga situatia Uniunii Europene si califica Brexitul drept “o crapatura in ambarcatiunre”. Oricum, Germania ar pierde, in institutiile europene, prin Londra, un aliat liberal de o contrapondere comparabila cu aceea a Frantei sau Italiei, ale caror pozitii sunt adesea opuse celor promovate de Berlin.

 

Migrenele produse de Brexit Germaniei depasesc insa cu mult cadrul comunitar, pentru a se extinde in arealul geopolitic global. “Pentru Germania, dincolo de consecintele economice, e vorba de argumentele strategice ale jocului – observa Daniela Schwartzer, directorul Biroului din Berlin al German Marshall Fund. In primul rand, ponderea Germaniei in interiorul Uniunii Europene va creste, fie si numai din cauza slabiciunilor economice si politice ale Frantei din acest moment. Americani au deja tendinta ca atunci cand vor sa trateze cu Europa, se adreseaza mai degraba Bruxellesului sau Berlinului”.Ceea ce, oricat ar parea de flatant, mai curand pune Berlinul in situatii incomode , stanjenitoare, care il obliga nu o data sa dea explicatii in legatura cu postura de lider informal al Europei Unite care i se atribuie. “Si nu este propriu traditiei politice germane ca Berlinul sa exercite de unul singur leadership-ul”, explica diplomatic directoarea berlineza a German Marshal Fund.

 

Dar sinegia geopolitica stimulata de referendumul britanic nu se limiteaza la atat. Caci inca din timpul vizitei in Europa a presedintelui american Obama, comentatorii au vazut in eveniment un semn ca “Germania este pe cale sa inlocuiasca Marea Britanie ca principal aliat european al SUA”. Si au avut motive. La Londra, liderul american a declarat, suficient de explicit, adresandu-se gazdelor: “Statele care vor ocupa avanscena mondiala in secolul 21 nu sunt cele care merg de unul singur”. Presedintele american parea sa confirme, si el, inca o data, spusele premierului britanic din secolul al XIX-lea, lordul Palmerston : “Natiunile nu au prieteni si aliati permanenti, ele au doar interese permanente”. Faimoasele “relatii speciale” anglo-amrericane par sa-si fi secatuit in mare masura resursele dupa destramarea imperiului colonial britanic si dezmembrarea URSS. Politologul american Richard Haas a spus-o fara menajamente : la Washington, Marea Britanie e in general considerata “mai putin fiabila si mai putin eficace”, iar Brexitul “ confirma acest punct de vedere”. Daca Marea Britanie iese din UE, relua cumva ideea germanul Elmar Brok, presedintele Comisiei de politica externa a Parlamentului European, “americanii se vor concentra mai mult pe Berlin si Paris”. Iar Marco Overhaus, politolog – tot german – preciza: “ Pentru Washington, Germania este singura tara cu adecvarat capabila sa actioneze in interiorul UE”. Da, dar problema este: cum? Fondatorul institutului Stratfor, George Friedman se tot intreaba de cativa ani, aproape obsesiv, cum va opta Berlinul la un moment dat (caci va trebui , totusi, sa o faca, sustine el): cu Washingtonul sau cu Moscova? Si nu este singurul preocupat de prezumptiva optiune, iar raspunsul este esential, pentru ca, asa cum spun nume canonice ale politologiei americane – Kissinger, Brzezinski, Friedman – obsesia de totdeauna a Americii a fost – si ramane – evitarea cu orice pret au unei coliziuni germano-ruse.

 

Deocamdata, Germania se confirma hegemonul de necontestat al Europei Unite. Dar, remarca americanul Richard Haas, “ o asemenea dominatie nu poate fi sanatoasa pe termen lung”.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.