Acasă Opinii Au tot refuzat salarii nedemne, pana au ajuns la casa de nebuni…

Au tot refuzat salarii nedemne, pana au ajuns la casa de nebuni…

DISTRIBUIȚI

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il stiu de mai mult de 20 de ani. Am inteles imediat ca si el a trecut pragul fara intoarcere al nebuniei, ca multi altii pe care i-am cunoscut de atata amar de vreme de cand fac recrutari. Stiam ca vor veni aceste mesaje intr-o zi de la el. Chiar daca nu sunt doctor, am inceput sa vad si sa deslusesc semnele timpurii ale decaderii spre patologic, chiar daca inca nu pot prezice si ziua in care va face pasul dincolo.

A fost director la o firma. Nici cea mai mare, nici cea mai cunoscuta, insa cu leafa mare, masina scumpa de serviciu, secretare foarte bine platite si mai multe decat era nevoie (lucrau in doua schimburi), birou in care putea sa-si puna si masa de tenis, daca ar fi vrut.

Intr-o zi, demult, sa tot fie zece ani de atunci, s-a luat la sfada cu mai marii lui, mai tare decat de obicei, si si-a dat demisia, intr-un puseu de orgoliu.

Vreun an de zile nu si-a cautat de lucru. S-a plimbat, s-a odihnit, a citit, l-am vazut chiar si pe la Atheneu intr-o seara. L-au cautat niste firme de recrutare, dar nu s-a legat nimic. Nici nu s-a dus sa vada despre ce e vorba, de fapt, nu i-au mirosit lui bine ofertele si a preferat sa le astepte pe cele adevarate. Cum ceva ciudat incepuse sa se intample cu firmele de recrutare, dupa parerea lui, cand a vazut ca nu mai vin, a inceput el sa-si intinda antenele, asa, de test. A primit ceva asemanator cu ce avusese inainte, si cu acelasi salariu, dar nu a vrut, pentru ca pasul urmator trebuia sa fie o evolutie in cariera, nu un pas lateral, evident!

Apoi a primit niste oferte de job ceva mai mici decat avusese inainte. Le-a refuzat, evident! Dar nu asa, multumesc pentru oferta, domnule, dar…, ci la modul ostentativ, teatral, cu dezgust, ca sa il faca pe nemernicul care l-a insultat in acest fel sa se simta prost. Apoi alte oferte, dar inca si mai mici. Surpriza s-a transformat in deruta. A inceput sa ma sune si sa-mi scrie, cred ca nu trecea saptamana fara sa primesc ceva de la el. Si am recunoscut imediat scenariul, stiam ca a intrat deja in cercul vicios din care nimeni nu mai are scapare…

Nu a mai lucrat de atunci, nu stiu din ce traieste. Stiu ca nu mai are casa, nici familie, sta cu tatal lui foarte batran, undeva, langa Bucuresti. Mama lui a murit demult.

Ieri m-a sunat sa ma roage sa-i imprumut 200 de lei. Ma mai sunase si alte dati, imi ceruse sume mult mai mari. Nu i-am dat pana acum, insa ieri i-am trimis. Nu lui, ci am platit la un magazin de unde voia sa-si ia ceva si nu avea cu ce. Am platit din contul firmei, poate ma iau la intrebari cei de la ANAF… Mi-am linistit constiinta spunandu-mi ca e o cheltuiala profesionala, totusi, legata de meseria mea si de riscurile ei.

Sunt multi ca el, nu vreti sa stiti cat de multi sunt. Cei mai multi sunt barbati. Sau poate ca femeile vin mai rar sa vorbeasca cu mine despre asta, nu stiu ce sa zic. Unii au ajuns la stat, pe joburi marunte, dupa ce au fost vedete prin multinationale, cativa chiar in strainatate. Un bancher s-a mutat in Basarabia, are o mica ferma acolo, se pare ca munceste singur la ea, ca nevasta nu s-a dus. Nu suporta ideea sa mai fie vazut in Bucuresti, si nici macar in Romania, se pare, dupa ce fusese cine fusese. Altul, tot din servicii financiare, e administrator pe la niste blocuri si are grija de casele unor interlopi. Vreo doua femei s-au sinucis, iar unul a comis o crima (l-a omorat pe taica-su), dupa care s-a spanzurat si el.

Cand au luat-o primii razna, sau cand s-au sinucis, m-am gandit sa-i sterg din banca de date. Insa apoi m-am razgandit, sunt inca acolo, cu o scurta notita despre ce am aflat despre ei. Nu stiu de ce pastrez inca informatiile acelea…

Da, sigur, e bine si suna frumos sa fii mandru, demn, sa nu te lasi calcat in picioare, sa-ti aperi onoarea si, mai ales, sa-ti aperi dreptul la un salariu decent, de multe mii de Euro, pe masura valorii tale. Doar ca nu cred sa existe atatia bani in fondurile de salarii pe cata demnitate si onoare am vazut pe piata asta. Nici daca toti banii din firme s-ar duce pe lefuri, si pe nimic altceva…

GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România. Citește mai multe articole pe blogul său, www.georgebutunoiu.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.