Acasă Opinii Managerii romani de HR sunt mai buni decat cei din Occident

Managerii romani de HR sunt mai buni decat cei din Occident

DISTRIBUIȚI

O duduie care lucreaza de vreo 30 de ani mi-a trimis pentru un post foarte important pentru care faceam o recrutare CV-ul in care erau trecuti doar ultimii 5 ani din cariera, pentru ca a socotit ea ca atat e relevant pentru postul in cauza. Bineinteles ca m-am enervat, mi-a fost destul de clar ce probleme are si i-am raspuns ca sa-i fie de bine, insa eu nu iau in calcul asa ceva.

Si imi raspunde imediat duduia, foarte afectata si ironica: “Buna seara, Multumesc pentru raspuns. Informatia despre CV-ul transmis anterior este utila pentru ca ofera o perspectiva care nu mi-a fost comunicata pana acum. Documentul a fost conceput impreuna cu o firma de profil din Statele Unite, utilizat pentru recrutarea pe ultimele 2 pozitii si evaluat, printre altii, de o companie specializata in executive search, un specialist in resurse umane cu experienta in Statele Unite, UK si Romania si un CFO care are in subordine departamentul de resurse umane al unei companii care opereaza in 30 de tari… etc.”

Si sigur, adesea primesc astfel de admonestari cand resping candidati, si pe buna dreptate: “Cum, eu care am fost intervievat de cutare si cutare din… (si urmeaza o lunga lista de nume mari de companii, de firme de recrutare din marile tari), si au zis despre mine ca ce bun sunt, si ce impresionati au fost, si ce scrisori de multumire am primit etc. etc., sa-mi spuneti ca nu sunt bun pentru postul asta…”

Da, asa este, doar ca putini stiu urmatorul lucru: toti angajatorii si managerii straini, head-hunterii si specialistii de orice fel care intervieveaza candidati romani isi vor face o parere mai buna despre ei decat si-o fac managerii si omologii lor romani care i-ar intervieva, si asta fara exceptie, practic.

De 25 de ani lucrez in permanenta cu manageri straini, cu directori de HR, cu consultanti de la cele mai mari firme de head-hunting, am ajuns sa-i stiu poate mai bine decat se cunosc ei insisi, pentru ca eu ii vad din exterior. La inceput am fost uluit de felul in care se desfasoara interviurile acolo la ei, trase la indigo, milimetric! Toti te intreaba sute de detalii legate de joburi, de ce si cum ai facut acolo, ce realizari ai avut, cu cat ai depasit planul, lucruri din astea. Stau cu CV-ul in mana si urmaresc acolo ce spune omul. Practic, acolo daca iti faci un CV lung si detaliat si daca-l inveti pe de rost, cuvant cu cuvant si-l reciti apoi la interviu, ai toate sansele sa fii un candidat excelent. Nicio alta intrebare care nu e legata de job si de “technical skills”. Insa la ei e suficient, si dovada e ca lucrurile merg bine acolo.

Am scris asta de sute de ori: in tarile occidentale asezate, la orice recrutare lumea se concentreaza pe competentele tehnice, apoi, mult mai putin, pe profilul de personalitate si deloc, niciodata pe profilul moral. In Romania esti obligat sa faci exact invers: verificarea profilului moral e primordiala, profilul de personalitate e decisiv, adesea, si abia dupa aceea intri in detalii si pe profilul tehnic. In Romania te adaptezi, reusesti sa faci fata si sa performezi daca ai personalitatea potrivita locului si anturajului, conduci si dai rezultate bune cu charisma, cu inteligenta si cu intelegerea “specificului romanesc”, mai mult decat cu competenta tehnica si cu cunoasterea meseriei. Si cate cazuri celebre nu am vazut pana acum, cu golani buni de CV si de gura, recrutati de mari specialisti din strainatate pe posturi din care au putut sa duca aproape de faliment companii serioase…

Cand e vorba despre recrutare si despre HR, in general, munca managerilor, a evaluatorilor si a specialistilor romani e mult, mult mai grea decat a celor din occident, ai nostri trebuie sa faca fata unor situatii si unor indivizi despre care cei de “dincolo” nici nu au habar ca exista. Va asigur ca specialistii in resurse umane si in recrutare din Romania sunt mai buni decat cei din Occident, sunt obligati sa invete si sa faca mult mai multe si sa performeze intr-un mediu incomparabil mai dificil. Si nu numai ei, ci si multi altii: si cei din finante, din vanzari, din IT, multi directori generali. Se pare ca strainii stau mai bine, inca, la logistica, operatii mari, management tehnic, insa nu pentru mult timp. Cu marketingul e greu de spus acum, a ajuns si la noi la acelasi nivel.

Dar de ce managerii straini au sistematic rezultate mai bune decat managerii si specialistii romani, desi nu sunt nici mai inteligenti, nici mai cititi, si nici nu stiu si nu au vazut cate au vazut ai nostri? Buna intrebare, va multumim ca ati pus-o, cum ar spune orice strain… 🙂

PS: Varsta mentionata in primul paragraf este pusa doar ca sa arat ca duduia in cauza avea o experienta de vreo 30 de ani, insa a socotit sa puna doar 5 in CV, pentru ca “aceia sunt relevanti”. Asta mi-a dat o informatie relevanta despre candidata, insa nu cea pe care o credea ea… In rest, varsta aceea nu are legatura cu nimic.

www.georgebutunoiu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.