Acasă Opinii Surpriza unui om a carui nevasta a inceput primul sau job la...

Surpriza unui om a carui nevasta a inceput primul sau job la privat

DISTRIBUIȚI

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci intr-o firma privata. Era maritata de vreo zece ani, avea si doi copii. Era pe la vreo treizeci si, barbatul ei bine peste patruzeci, poate chiar spre… dar sa nu pronuntam cuvantul acela urat. Lucrase la stat de la inceput, intr-un singur loc, acolo l-a cunoscut si pe el. S-au casatorit repede, chiar din primul an. Locuiau aproape de acel servici’, mai putin de zece minute de mers pe jos.

Prima zi la noi a fost stresanta pentru ea, fara indoiala. Era sfioasa, tematoare, nu prea stia ce sa spuna si ce sa intrebe, foarte atenta la toate si incordata. Ne-am straduit sa parem umani, dar nu ne-a iesit chiar atat de bine.

Pe la 16:30 suna telefonul. Raspunde secretara si, dupa cateva schimburi de cuvinte, vine la mine cu o figura cam descumpanita. E unul ciudat la telefon, m-a intrebat de noua angajata, daca e aici. I-am zis ca nu e in birou, apoi a inceput sa-mi puna tot felul de intrebari… Nu ati vrea dumneavoastra sa vorbiti cu el, ca eu nu prea stiu ce sa-i raspund.

Iau eu telefonul si aflu ca e sotul noii noastre colege. Era intrigat ca se facuse 16:15, apoi 16:30 si ea inca nu ajunsese acasa. A sunat-o si pe mobil de cateva ori, dar degeaba. I-am spus ca e ocupata pentru moment, dar ca va suna ea mai tarziu. Si ca sa nu o astepte acasa inainte de 18, ca asteapta degeaba. La saseeeee? Dar de ce o tineti acolo? Pai asa e programul aici, pana la sase. Pana la saseeee? Zece oreeee? Nu zece, opt! Pai cum opt, ca de la opt la sase sunt zece! Pai nu e opt, in primul rand, fiindca incepe la noua. Si apoi e o ora de pauza. Pauza, ce pauza? Pai nu mananca acolo? Ca dimineata am vazut ca isi facea pachetel… Ba da, mananca aici, insa timpul de masa nu e program de lucru. Dar poate sa se duca si la restaurantul din apropiere. Apoi poate sa mai mearga umpic in gradina, sau in parculetul din apropiere sa se mai odihneasca… Domle, glumesti? Cum adica nu e program de lucru? Dar nu mananca in firma? Ba da, poate sa manance aici daca vrea. Pai vezi? Daca e in firma, inseamna ca e la program! Aaaa… si la ce restaurant spui ca se duce? Avem mai multe aici, in zona, chiar foarte aproape de noi. Si se duce singura la restaurant? Pai nu stiu, se poate duce singura, poate merge cu mine sau cu altcineva… Cu dumneata la restaurant? Dar de ce? Pai ca sa mancam. Dar uneori si lucram in timpul asta, de pilda daca se duce cu niste clienti la restaurant. Domle, stai asa, vrei sa spui ca ai angajat-o pe nevasta-mea ca sa se duca cu clientii la restaurant? Ia stai asa… mie-mi plang copilasii de foame si dumneata o trimiti la restaurant! Dar de ce sa planga copiii, ca mi-a spus ca sunt marisori… Si ce, daca sunt marisori nu mai mananca? Ia uite-i cum se uita la mine, saracutii… Pai sunteti acasa? Sigur ca sunt, domle, ca eu sunt om serios si responsabil, am grija de familie! Atunci comandati-le o pizza, daca nu e nimic in frigider… Ce pizza, domle, ei stiu ca tresa vie maicuta lor sa le dea sa manance…

Dupa jumatate de ceas ne-am pomenit cu el la usa. Ne-a masurat pe toti de sus pana jos, oprindu-se mult mai mult asupra mea. Normal, ca doar sunt patronul… S-a uitat si in jur. A fost politicos. Supararea de la telefon cred ca se transformase in curiozitate. Ne-a cerut voie sa se uite si in bucatarie, a mers si in spatele casei, unde avem o mica gradina. Apoi si-a luat nevasta deoparte si au tot discutat in soapta, multa vreme. Au plecat impreuna de la birou.

A mai telefonat de cateva ori in urmatoarele saptamani, dar numai pe la 18:15. Nu a mai fost nevoie sa vorbesc eu cu el, era politicos si calm si secretarele stiau deja ce trebuie sa-i raspunda. Apoi nu a mai sunat deloc si am uitat de el.

Zilele trecute mi-a scris fosta angajata, dupa multi ani, nu mai stiam nimic de ea. Era in Slovenia, lucra acolo, era multumita. Se straduia sa isi mute cei doi copii la liceu in Austria, avea o oferta de job acolo si voia sa fie cu toti la un loc. Si vine si barbatul tau acolo? Cine, Gicu? Cel pe care l-ati cunoscut cand lucram la dumneavoastra? Nu, nu, ne-am despartit la vreo doi ani dupa aceea…

Imi pare rau de el, Gicu parea un om bun, cumsecade, iubitor de familie, chiar daca putin cam panicos. Sper sa-si fi gasit o noua nevasta la fel, care termina programul la 15:59…

GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România. Citește mai multe articole pe blogul său, www.georgebutunoiu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.