Home Pagini specializate Manageri – subordonati

Manageri – subordonati

DISTRIBUIŢI

O caracteristica esentiala a relatiilor manageriale consta in manifestarea lor prin intermediul relatiilor interpersonale. De fapt, munca manageriala este, in esenta sa, munca cu oamenii. De aici si locul principal pe care il ocupa aspectele umane in ansamblul proceselor manageriale.

Cel mai direct si frecvent se manifesta aceasta latura a managementului in cadrul grupurilor de munca. Desfasurarea cu maximum de eficacitate implica din partea personalului de conducere o serie de calitati, cunostinte si comportamente specifice, cum ar fi: capacitatea de a intelege natura umana, sesizarea simtamintelor subordonatilor, a elementelor care-i motiveaza, aptitudinea de a comunica eficace, recunoasterea inevitabilitatii erorilor umane, abordarea participativa a problemelor, entuziasm si energie contagioasa subalternilor s.a. Concomitent, si subordonatii trebuie sa intruneasca anumite calitati, cunostinte, deprinderi, aptitudini si comportamente, in principal profesionale, dar si psihosociologice. Desi exista tendinta ca managerii sa selectioneze subordonati cu calitati asemanatoare lor, cercetarile au relevat ca este indicat ca sa fie selectionati, cel putin partial, dupa principiul complementaritatii in ceea ce priveste, indeosebi, pregatirea de specialitate. Important este ca atat intre personalul de executie, cat si intre acesta si conducatorii lui sa existe compatibilitati psihosociologice, premisa necesara pentru a putea dezvolta relatiile umane si relatiile manageriale normale.

Pentru ca un grup de salariati sa constituie realmente o echipa, trebuie asigurata unitatea de obiective si actiune a componentilor. Munca in comun este numai premisa subiectiva de formare a unei echipe, care este un organism social, ce presupune anumite relatii psihosociale, caracterizate prin colaborare, cooperare, intrajutorare, afectivitate etc.

Pentru a asigura ca fiecare grup de salariati sa devina o echipa, in sensul psihosociologic al notiunii, pentru a crea o atmosfera propice muncii eficiente este necesar ca respectivii manageri sa-si fundamenteze munca pe baza mai multor reguli.

Reguli de comportare a managerilor in raporturile cu subordonatii:

1. Sa tratezi pe altii, asa cum ai vrea sa fii tratat.

2. Sa respecti personalitatea fiecarei persoane, demnitatea sa.

3. Sa iei oamenii asa cum sunt si nu asa cum iti inchipui ca ar trebui sa fie si, prin urmare, sa nu astepti de la ei imposibilul.

4. Personalul, procuparile si aspiratiile lui se cunosc cel mai bine prin contacte directe, cat mai frecvente.

5. Sa tratezi in mod diferentiat fiecare persoana, cautand sa intelegi colaboratorii, sa te situezi in locul lor, bazat pe calitatile, cunostintele, deprinderile si aptitudinile pe care efectiv le poseda.

6. Sa nu -predici-, ci sa dai exemplu personal.

7. Sa fii impartial.

8. Sa fii sever in ceea ce priveste principiile si suplu in privinta formei.

9. Sa respecti intotdeauna cuvantul dat, intrucat managerul trebuie cunoscut ca un om de cuvant.

10. Orice salariat trebuie informat dinainte cu privire la modificarile care vor afecta situatia sa din cadrul firmei.

11. Sa actionezi continuu pentru dezvoltarea spiritului de colaborare, pentru crearea unui climat de incredere reciproca.

12. Sa utilizezi competentele si responsabilitatile atribuite cu tact, asigurand impunerea in fata subordonatilor prin autoritatea cunostintelor si nu prin constrangere.

13. Zvonurile trebuie combatute prin fapte cunoscute sau verificabile.

14. Comunicarea si aplicarea sanctiunilor trebuie efectuate cu tact.

15. Cand se produc dificultati sau insuccese datorita colaboratorilor, managerul trebuie sa depisteze mai intai partea sa de vina.

16. Recunoasterea calitatilor, cunostintelor, aptitudinilor si deprinderilor performante ale subordonatilor prezinta un pronuntat caracter stimulator in procesul muncii.

Pe langa regulile mentionate, cu valabilitate generala, care in ansamblu se refera la principalii parametri caracteristici raporturilor sefi – subordonati, este necesar sa se accenteze in mod special asupra a doua aspecte – motivarea si controlul personalului -, de altfel foarte strans legate intre ele.

In stransa legatura cu motivarea personalului se ridica si problema controlarii lui. Dupa cum evidentiaza diverse studii, atat un control exagerat, cat si un control insuficient sunt neavenite. Cand se controleaza prea mult, se inabusa initiativa, creativitatea, dinamismul, iar cand se controleaza prea putin, calitatea realizarii sarcinilor curente scade, responsabilitatea se diminueaza, iar disciplina muncii lasa uneori de dorit. Referitor la productivitatea muncii, unele studii, cum ar fi cel efectuat de cunoscutul profesor Rensis Lickert, evidentiaza ca un control mai larg este asociat cu o productivitate sporita.

Abordarea relatiilor cu personalul subordonat prin asigurarea unei motivari si unui control adecvat se concretizeaza in instituirea unei ambiante de lucru sanatoase, propice realizarii sarcinilor, dezvoltarii creativitatii, a personalitatii fiecarui salariat. Ambianta, climatul de munca reprezinta, asa cum se accentueaza in literatura de specialitate, -parametrul tacut- al managementului, de care depind intr-o masura apreciabila caracteristicile si eficacitatea produselor si a relatiilor manageriale. Potrivit unor specialisti, un climat de munca bun dintr-o intreprindere contribuie la cresterea productivitatii muncii cu pana la 50%.

Implicatiile majore ale caracteristicilor raporturilor manageri – subordonati necesita, pe langa o pregatire adecvata a managerilor, si aportul psihologilor si al sociologilor.

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.