Intr-o viziune transnationala, Geert Hofstede a conturat patru concepte-perechi ce caracterizeaza managementul:
– individualism – colectivism;
– distanta mare – mica ierarhica;
– control intens – redus al incertitudinii;
– masculinitate – feminitate.
Individualism – colectivism
Din punctul de vedere al acestei dimensiuni, care se refera la intensitatea relatiilor dintre indivizii unei colectivitati, se constata o variatie extrem de puternica. Tarile cu cel mai pronuntat individualism fac parte din categoria tarilor dezvoltate. Primul grup de tari cuprinde: Statele Unite ale Americii – cu valoare maxima a individualismului -, Australia, Marea Britanie, Olanda, Noua Zeelanda si Canada. Un idividualism peste medie se manifesta in cel de-al doilea grup, al Tarilor Scandinave, la care se adauga Germania, Irlanda, Islanda si Austria. In cel de-al treilea grup se afla principalele tari latine din Europa – Italia, Spania, Franta, Belgia -, completat cu Republica Sud- Africana. Caracteristic acestor tari este faptul ca indivizii se bucura de o mare libertate individuala, fiecare concentrandu-se asupra propriilor interese si, eventual, ale familiei sale. Aceasta implica acordarea unei atentii deosebite motivarii individuale a fiecaruia, realizarii unor sisteme de comunicatii cu un pronuntat caracter formalizat care sa garanteze transmiterea completa si rapida a informatiilor.
In fruntea listei factorilor motivationali se afla necesitatea pentru fiecare de a-si indeplini obligatiile pe care si le-a asumat, autoactualizarea cunostintelor respective pentru propria persoana si prestigiul personal.
Important este ca gradul de individualism este puternic corelat cu nivelul de bogatie a tarilor. Cu cat este mai bogata, cu atat individualismul este mai puternic.
Celelalte tari se impart in doua grupuri in care gradul de individualism este scazut, predominand in cadrul lor colectivismul. Al patrulea grup, alcatuit din tari in curs de dezvoltare, dar cu un potential economic si natural apreciabil – Argentina, Brazilia, Kuwait etc. – plus, ca exceptie, Japonia, prezinta un grad mai redus de individualism, elementele de colectivism fiind mai puternice.
In sfarsit, ultimul grup este format din tari in curs de dezvoltare, predominand reprezentantele Americii de Sud, Africii si Asiei, in care elementele de colectivism sunt destul de puternice. Specifice acestor tari sunt puternicele legaturi dintre indivizi, care sunt strans integrati in colectivitatile din care fac parte.
In consecinta, ei se procupa prioritar de realizarea intereselor grupului caruia ii apartin, avand asigurata, in schimb, protectia acestuia.
Ca urmare, modalitatile de motivare au in vedere nu numai individul, ci si grupul din care face parte, alaturi de motivatiile materiale, cele morale jucand un rol foarte important.
Prioritara muncii fiecaruia este indeplinirea obligatiilor fata de grup (familie, intreprindere etc.). Un rol major il are pentru motivarea si actiunea fiecarei persoane salvarea aparentelor, asigurarea unei imagini bune in ochii celorlaltora.
In procesele conducerii, retelele de comunicatie nu mai sunt atat de formale, elementele informale, informationale si organizatorice avand un rol foarte important. Integrarea sociala la nivel de macro si microcolectivitate este puternica, realizandu-se in mare masura pe baza relatiilor informale si de grup.
Managementul este privit si realizat mai ales ca un fenomen de grup. Salariatii sunt capabili de un ridicat grad de loialitate cand apreciaza ca patronul lor sau managementul superior merita aceasta, protejandu-l, la randul sau.
Distanta ierarhica mare – mica
Cea mai mica distanta ierarhica se inregistreaza in tarile dezvoltate anglo-saxone si scandinave. In fruntea acestora se situeaza Austria, Danemarca, Irlanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Finlanda, Marea Britanie, Australia, Suedia, la care se adauga Israel. Specifica acestor state este preocuparea de a nu amplifica inegalitatile naturale de bogatie si de putere dintre membrii sai. In consecinta, managementul se caracterizeaza prin ponderea puternica a participarii, prin intense elemente de democratie, gradul de centralizare a puterii si de autocratie este redus, folosindu-se pe scara larga structurile organizatorice orizontale si procesele decizionale de grup. Elementele ierarhiei formale sunt dublate frecvent de factori ce tin de elementele informale.
Urmeaza apoi o categorie de tari, mai putin numeroasa, in care se constata un nivel mediu al distantei ierarhice: Canada si SUA, cu valori apropiate de cele ale grupului precedent, Jamaica, Argentina, Republica Sud-Africana, Italia ,Spania, Japonia, Coreea de Sud, Pakistan, Thailanda, Chile, Uruguay, Portugalia, Irlanda, Grecia, Turcia, Belgia, Franta, tarile Africii Orientale. Eterogene din punct de vedere cultural si economic, aceste tari se caracterizeaza prin inegalitati moderate intre componentii sai, datorate unor preocupari apreciabile pentru oferirea de sanse relativ egale de implinire mteriala si morala.
Ultimul grup, format in exclusivitate din tari in curs de dezvoltare, prezinta o mare distanta ierarhica in societate si in cadrul sistemelor de management. Tarile cele mai reprezentative pentru acest grup sunt: Malaisya, Filipine, Panama, Guatemala, Venezuela, Mexic, India. In cadrul acestora se constata o larga utilizare a sistemelor de management excesiv de centralizate, mari inegalitati in distribuirea bogatiei sociale, folosirea unor modalitati de motivare care promoveaza marje forte largi de variatii ale salariilor, premiilor etc., fara preocupari majore asupra consecintelor sociale implicate. Mai mult, la majoritatea populatiei s-a inradacinat mental o stare de dependenta fata de cei situati pe niveluri superioare ale ierarhiei. Aceasta explica valorile relativ mai reduse ale spiritului de intreprinzator, creativitatii si dinamismului unei parti apreciabile a populatiei, careia ii corespund sisteme de management cu un pronuntat caracter paternalist, bazate pe promovarea unor sisteme de valori in care se resimt inca puternic influentele feudalismului.
Daca corelam gruparea tarilor prin prisma dimensiunii individualism/colectivism si distanta puterii mare/ mica, putem constata ca tarile colectiviste prezinta aproape intotdeauna o importanta distanta ierarhica si viceversa.
Tarile cele mai sarace sunt, de regula, colectiviste si prezinta o distanta ierarhica apreciabila.
Control de incertitudine intens/redus
Aceasta dimensiune se refera la maniera in care societatea raspunde faptului ca timpul evolueaza intr-un singur sens, manifestand, in functie de aceasta, un grad mai mare sau mai mic de control al incertitudinii.
Grupa tarilor caracterizate printr-un grad ridicat de control al incertitudinii este alcatuita din tarile latine din Europa si din America de Sud, din celelalte tari europene mediteraneene – Turcia, Grecia, Iugoslavia-, Japonia, Coreea de Sud si Israel. Caracteristic lor este faptul ca memebrii societatii sunt educati in ideea de a cauta sa invinga viitorul.
Pornindu-se de la faptul ca viitorul este esentialmente imprevizibil, membrii societatii il privesc cu un grad ridicat de neliniste, ce se manifesta in nervozitate, emotivitate si agresivitate peste medie. Se cauta sa se organizeze institutii, sa se faca planuri si sisteme de organizare in masura sa controleze evolutia incerta a viitorului. Asumarea de riscuri, in aceste conditii, este redusa. Pentru a crea securitate, se actioneaza pe trei planuri: tehnologic, in sensul protejarii prin tehnologie de pericolele naturii si ale razboiului; juridic, in sensul larg al acestui termen, cautandu-se ca, prin institutii formale, legi etc. sa se protejeze de comportamentul imprevizibil al omului; religios, tot dintr-o acceptiune foarte cuprinzatoare, adica prin religie, ideologie, filozofie, se cauta sa se faca incertitudinea acceptabila si tolerabila ca urmare a raportarii experientelor personale la idei si teorii mai puternice si mai importante decat realitatea personala.
La polul opus, al tarilor cu un grad redus de control al incertitudinii, se situeaza in principal o parte din tarile scandinave si anglo-saxone: Danemarca, Suedia, Marea Britanie si Irlanda, precum si unele tari asiatice, Singapore, Hong-Kong, India, Malaysia, la care se adauga Jamaica. Caracteristic lor este faptul ca memebrii societatii accepta fiecare zi asa cum se deruleaza, inclusiv incertitudinea asociata lor si, in general, cea a trecerii timpului.
In consecinta, ei isi asuma riscuri personale destul de usor, sunt toleranti la comportamentele diferite de ale lor, nu sunt amenintatori. Exista o tendinta nationala la membrii societatii de a se simti in siguranta relativa.
Intre aceste doua grupuri se situeaza un numar relativ important de tari cu grad mediu de control al incertitudinii si de asumare a riscului. SUA, Canada, Noua Zeelanda, Australia, Republica Sud-Africana, tarile din Africa Occidentala si Orientala, Norvegia, Elvetia, Olanda, Germania, Finlanda, tarile arabe, Indonezia, Pakistan, Thailanda, Taiwan fac parte din aceasta categorie.
Coreland gruparea tarilor in functie de controlul incertitudinii, cu cea potrivit distantei ierarhice, se constata ca majoritatea tarilor cu un puternic grad de control al incertitudinii prezinta si o mare distanta ierarhica. Reversul este, de asemenea, valabil.
Masculinitate/feminitate
Delimitarea acestei dimensiuni se face in functie de diviziunea sociala a rolurilor.
Societatile masculine, care cauta sa maximalizeze diviziunea rolurilor intre sexe, prezinta o minoritate. Cel mai ridicat grad de masculinitate il reprezinta, de departe, Japonia, tara al carei management este apreciat ca avand o contributie majora la cel mai impresionant salt economic realizat de vreo tara in epoca moderna in patru decenii. Alte tari, in care indicele de masculinitate atinge valori apreciabile, sunt: Germania, Elvetia, Austria, precum si unele tari latine: Venezuela, Mexic, Italia.
Specifica aestor societati este importanta acordata elementelor de fatada, realizarii unor lucrari vizibile, castigarii de bani multi. In cadrul lor este raspandita convingerea ca lucrurile mari sunt si frumoase. Pe planul managementului este raspandita o pronuntata diviziune a muncii in cadrul organizatiilor. Cei mai puternici au acces la posturile de conducere, in exercitarea carora pun accentul pe obtinerea de rezultate. In jurul celor mai buni se creeaza legende, mituri cu caracter stimulativ.
In schimb, un pronuntat grad de feminitate prezinta, asa cum era de asteptat, tarile scandinave: Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, la care se adauga, in imediata apropiere, Olanda, Costa Rica si Iugoslavia. In aceste tari, diviziunea muncii este pronuntata. Se pune un mare accent atat in procesele de management, cat si in afara lor, pe relatiile personale, care au prioritate in fata celor generatoare de bani. Obiectivele si preocuparile majore ale conducerii se refera la asigurarea unei calitati ridicate a vietii, la ajutorarea celor din jur, in special a celor mai slabi, la protejarea mediului ambiant. Simpatia sociala este canalizata nu spre realizatori, spre -supermani-, ci asupra celor oprimati, stralucirea si realizarile personale deosebite fiind adesea privite cu suspiciune. De aici, o larga apelare la valorile si normele de management de tip participativ, promovarea personalului de conducere cu calitati si pregatire psihosociologica apreciabile.
Intre aceste doua grupe extreme se situeaza marea masa a tarilor investigate, in cadrul carora se asista la o relativa echillibrare a elementelor de masculinitate si, respectiv, feminitate. In consecinta, sistemele de management folosite in cadrul lor prezinta, in proportii relativ echillibrate, accente pe obiective financiare si de calitate a vietii, elemente participative si autocratice, realizari individuale si de grup, motivatii materiale si umane.
Desigur, caracterizarea facuta de Geert Hofstede tarilor examinate nu trebuie absolutizata. Ea are valoare indicativa, cu tendinta de evolutie rapida ca urmare a marilor mutatii economice, politice si culturale derulate in ultimii ani. Cunoasterea sa ofera insa o serie de indici esentiali pentru toti cei implicati in desfasurarea de activitati economice cu caracter international, pentru managerii de intreprinderi care, intr-un fel sau altul, participa la diviziunea internationala. Valentele sale formative nu se mai pun in discutie, mai ales in contextul dezvoltarii actiunilor de integrare si cooperare internationale, ce caracterizeaza din ce in ce mai mult actualul stadiu de evolutie a umanitatii.