Organizarea informala

In cadrul firmei apare in procesul muncii un intreg sistem de elemente si relatii, distincte de cele formale, care reprezinta organizarea informala.

Organizarea informala a firmei poate fi definita ca ansamblul formatiunilor si interactiunilor umane cu caracter organizatoric, care apare spontan si natural intre componentii sai.

Aparitia organizarii informale este determinata de actiunea unei serii de factori printre care: interesele comune, apartenenta organizatorica, nivelul pregatirii si calificarii, vechimea in munca .

Elementul de baza al organizarii informale il reprezinta grupa informala, care poate fi definita ca un grup de persoane conturat in mod spontan, care urmaresc un scop comun.

Modul de a se comporta si de a actiona al membrilor unei grupe, obligatoriu pentru componentii ei, constituie norma de conduita a grupei. Conformitatea in atitudine, de imbracaminte, de coafura etc., des intOlnita la diferitele grupuri de oameni, este rezultatul adoptarii anumitor norme de conduita de catre grupul respectiv.

In cadrul grupei informale fiecare component indeplineste un anumit rol. Rolul neformal al oricarui individ in cadrul grupei este determinat de autoritatea informala, prin care se intelege influenta pe care un component al companiei o are asupra colaboratorilor, subordonatilor sau sefilor sai, datorita cunostintelor, aptitudinilor si experientei , know- howul, informatiilor si resurselor pe care le poseda. Aceasta se manifesta prin sugestiile, sfaturile, remarcile, informatiile pe care persoana respectiva le furnizeaza. Din studierea caracteristicilor pe care le prezinta grupele informale, a rezultat ca, in functie de distributia si modul de exercitare a autoritatii neformale, se pot distinge trei tipuri principale: coerente, coerente-organizate si necoerennte.

Intre grupele neformale, ca si in cadrul lor, se formeaza o retea de relatii ce reprezinta sistemul relatiilor informale, ce constituie elementul dinamic prin care se manifesta actiunile si influenta grupelor. In cadrul lor se pot delimita, mai multe tipuri de legaturi informale:

– legaturi suvita, care implica trecerea informatiilor intre membrii grupului succesiv, de la prima pOna la ultima persoana;

– legaturi margareta, in care o persoana forte activa – de fapt conducatorul grupului informal – comunica cu fiecare dintre membrii sai;

– legaturi necoerente, intOlnite arareori, caracterizate prin aceea ca informatiile circula intre membrii grupului potrivit teoriei probabilitatilor;

– legaturi ciorchine, prin care conducatorul grupei comunica cu anumite persoane selectate, care, la rOndul lor, transmit informatii altor indivizi selectati de ei.

Ultimul tip de legaturi informale este predominant, indeosebi in cadrul grupelor informale alcatuite din personalul managerial al companiei.

Legaturile dintre diferitele grupe informale, care compun personalul unei firme, se caracterizeaza fie prin cooperare, fie prin rivalitate. Daca predomina cooperarea, se intareste organizarea lor, in sensul ca grupele sI relatiile informale contribuie la desfasurarea unor activitati eficiente.