Construită de domnitorul Neagoe Basarab pe locul vechii Mitropolii a Țării Românești, Mănăstirea Curtea de Argeș este unul dintre cele mai reprezentative monumente arhitectonice de cult din România. Dincolo de legenda Meșterului Manole, care vorbește despre sacrificiul uman care a stat la baza ridicării impunătoarei construcții, Mănăstirea Curtea de Argeș este și necropolă regală, începând cu anul 1914, aici fiind înmormântați regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, precum și Carol al II-lea. Somnul de veci al celor care au avut o contribuție majoră la ridicarea României moderne și la crearea României Mari este tulburat an de an, cu voie de la Preasfințitul, de artiști de o valoare inestimabilă. Guță, Adi Minune, Adi de la Vâlcea, Salam etc. urlă din boxe de răsună clopotele mănăstirii în fiecare an, pe 15 august, cu prilejul Adormirii Maicii Domnului. Fumul gros de grătare, purceii la proțap, butoaiele cu vin, muzica și dansul au luat locul de câțiva ani rugăciunilor și postului. Cei câțiva credincioși care ar mai dori să se reculeagă între zidurile groase ale mănăstirii au dat bir cu fugiții la auzul manelelor și la mirosul mititeilor, refugiindu-se spre alte locuri de rugăciune și meditație. Așa se face că mănăstirea ctitorită de înțeleptul domnitor Neagoe Basarab este lăsată în fiecare an, pe 15 august, pe mâna sutelor de țigani care vin să sărbătorească așa cum cred ei că e mai bine lângă zidurile unde a fost îngropată de vie Ana lui Manole. Ce-i drept, toată lumea câștigă de pe urma acestei afaceri. Primăria taie bilete, mănăstirea vinde lumânări, iconițe, Patriarhia primește la rându-i o parte din fondurile încasate, iar țiganii au ocazia să-și etaleze mașinile, bijuteriile și purcelușii la proțap. Văzând cât de natural se desfășoară aceste activități în fiecare an, m-am întrebat de ce cineva, acolo sus, în Dealul Patriarhiei, nu ia nicio măsură pentru a proteja sfântul lăcaș de la Curtea de Argeș de trilurile vocii lui Guță și de fumul gros degajat de mititeii care sfârâie pe grătare. Și cum nu pot să bănuiesc că Înalt Preafericitul este dominat de latura materială a existenței umane și că își freacă mâinile bucuros când în vistieria sa intră mulți bani după o asemenea manifestare care nu are nicio legătură cu spiritualitatea creștină, am ajuns pur și simplu la concluzia că patriarhul Daniel este fanul numărul unu al lui Guță&Co., motiv pentru care la anul, de ziua sa, în loc de coruri religioase, propun să punem mână de la mână și să-i organizăm un concert „Best of manele“ chiar în Dealul Patriarhiei. Iar ca bonus, poate-l convingem pe Vanghelie să ne împrumute grătarul său pentru mititei, ăla mare de la PSD, și să-i organizăm astfel o petrecere de neuitat.
