Toamna legumicolă bogată se reflectă, într-un mod abstract, chiar în politica românească. Asistăm la un fenomen haotic în care partidele politice se dau de ceasul morții să facă parte dintr-o tocăniță cât mai mare, cât mai variată și cât mai atrăgătoare pentru electoratul ce urmează să fie chemat la degustare anul viitor. Ce mai contează că se amestecă de-a valma ingrediente și arome incompatibile. Să fie mult, pentru toate gusturile, pare să fie noua deviza a politicienilor români. Prima tocăniță politică a fost pusă la fiert de nepricepuții Antonescu și Ponta, care și l-au ales drept maestru pe Voiculescu, personaj pregătit intens în tenebrele Securității. Astfel, sub supravegherea atentă a lui Felix, Ponta și Antonescu au amestecat socialismul cu liberalismul, i-au adăugat mult, mult populism și au ieșit pe piață cu un amestec greu de digerat chiar și de către electoratul cu stomac tare. Așa cum era de așteptat, la scurt timp de la finalul operațiunii, ingredientele au început să prindă un miros greu de suportat, iar distrugerea prin implozie a amestecului este doar o chestiune de timp. Episodul certei dintre Voiculescu și Antonescu din această săptămână este doar începutul sfârșitului pentru USL, construcție care va muri răpusă chiar de către fondatorii ei, în disperarea lor de a ajunge la putere. Cea de-a doua tocăniță se află încă în fața alegerii ingredientelor, dar lucrurile tind să miroasă urât încă de pe acum. Deși Elena Udrea declara recent "pui împreună socialiști, liberali și conservatori și rezultă o tocăniță de doctrine și idei",la scurt timp pare să-și fi schimbat optica. Mișcarea Populară, noul proiect politic despre care vorbesc acum aproape toți politicienii, de la Becali la Băsescu, nu reprezintă altceva decât tot o tocăniță de partide, ong-uri și chiar persoane fizice , după cum afirma unul dintre cei aflați în temă, stimabilul domn Baconschi. Dacă ne gândim că în tocănița populară sunt mari șanse să dăm peste Becali, la braț cu Vadim și chiar peste celebrul DD cu al său PP, nu-ți mai rămâne decât să te întrebi unde-i putoarea mai mare și să întorci nasul scârbit de duhoarea politicii românești. Să sperăm că mai există un dram de înțelepciune și de bun-simț politic pentru ca la alegerile de anul viitor să nu avem de ales între două tocănițe politice, una mai urât mirositoare decât alta.
Iulia Nueleanu
