In America a invins, din nou, dreapta politica. Partidul Republican a reusit nu numai sa pastreze controlul asupra Casei Albe, ci si sa obtina majoritatea in ambele camere legislative. Aceasta victorie repurtata de dreapta americana impotriva traditionalului centru politic reprezentat de Partidul Democrat contine insa elementele ce descriu similitudini ale electoratului pro-Bush si, respectiv, pro-Nastase.
De pilda, in districtul Columbia, stat unde se afla capitala Washington, senatorul democrat John Kerry a repurtat o victorie zdrobitoare asupra lui Bush, obtinand 91% din voturi. Or, in Washington lucreaza o buna parte din crema administratiei federale americane, lucru care inseamna ca Bush nu este sustinut electoral tocmai de cei mai apropiati functionari din aparatul federal. La fel se intampla insa si la Bucuresti, unde PSD, Nastase si Iliescu au o cota de popularitate scazuta. Poate ca vazandu-si prea des sefii, atat americanilor, cat si romanilor li se face lehamite.
Al doilea aspect este legat de votul din marile metropole americane. Senatorul John Kerry a castigat fara drept de apel in majoritatea statelor industrializate, unde populatia urbana educata si capabila sa rationeze politic a votat pentru schimbare, pentru redefinirea obiectivelor economice si strategice ale Americii. La New York, Boston, San Francisco, Los Angeles, Seattle, Detroit, Philadelphia, precum si in alte metropole americane, Kerry a castigat fara probleme alegerile, in timp ce Bush a fost declarat invingator clar intr-un singur stat industrializat, anume Texas. Bush a fost insa votat cu mare entuziasm de fermierii americani, zdrobindu-si adversarul in state paupere precum Mississippi, Idaho, Georgia, Indiana, Kansas, Kentucky si altele din zona centrala si de sud-est.
La fel ca si Bush, intelectualul premier roman umbla dupa voturile electoratului pauper, rural, care e usor de manipulat cu sloganuri populiste si racnete razboinice. Pe Nastase si Bush ii apropie audienta formata din milioanele de electori care nu-si schimba opiniile de vot chiar daca observa de dimineata pana seara cum George calca-n strachini si Adi bat campii. Decizia acestui soi de electorat care nu se poate maturiza nici in America, nici in Romania, nici altundeva, este legata de muschi, papica si somn. Evidenta deteriorare a nivelului de trai sau minciuna politica nu conteaza ca argument electoral decat in randul celor dispusi sa rationeze, sa gandeasca, sa analizeze. Bush a tarat America intr-un razboi falsificat, fapt indubitabil, demonstrat cu absoluta claritate. Nastase are si el un razboi de purtat, in care milioane de romani sunt tinuti infometati, sunt impinsi sa fuga in Occident, sunt descurajati sa invete si sa munceasca cinstit. La fel ca si Bush, mesajul lui Nastase se refera la continuitate, la nevoia de a duce pseudorazbelul sau la capat. Bush vrea sa ii invinga pe teroristii pe care, la urma-urmei, America insasi i-a nascut si hranit, in vreme ce Nastase se da, chipurile, de ceasul mortii ca sa scape de saracia pe care tot ai lui au creat-o. Acestea sunt argumentele care prind cel mai rapid in randul peizanilor din Nebraska ori de la Cucuietii din Deal, zona mioritica unde Bush, chiar daca ar vorbi in chineza, ar fi votat de toata comuna.
In timpul recentei sale suete cu premierul Nastase, presedintele republican Bush zambea cu gura pana la urechi si parea ca se *ntelege de minune cu liderul unui partid construit pe ruinele PCR. Nici nu e de mirare. Cei doi, chiar daca au (pe hartie) filozofii politice cu totul divergente, sunt sustinuti de voturile orbilor si surzilor care traiesc mult prea departe de orasul libertatii.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane