Îngerii sunt duhuri slujitoare, slugi ale lui Dumnezeu, trimişi ca ocrotitori ai oamenilor. Fiecare om are un înger păzitor, primit odată cu botezul. Arhanghelii sunt conducători ai cetelor îngereşti, având aripi şi purtând săbii, ca simbol al biruinţei, fiind călăuze ale sufletelor în drumul spre rai.
Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care i-a vestit Fecioarei Maria taina cea mare a întrupării Domnului. De asemenea, a vestit lui Ioachim şi Anei că o vor avea pe Maria, deşi erau bătrâni. Tot el l-a înştiinţat pe Zaharia de naşterea fiului lui, Ioan Botezătorul, şi a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. Sfântul Gavriil ocroteşte fecioarele, mamele şi pruncii şi duce rugăciunile noastre la Dumnezeu.
Sfântul Arhanghel Mihail este cel care i-a călăuzit pe Lot şi familia acestuia la ieşirea din Sodoma. Tot el este cel care îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru.
De asemenea, în Biblie se spune că toţi morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail. De aceea, Arhanghelul Mihail este considerat căpetenia oştilor îngereşti, acela care, la sfârşitul lumii, va lupta cu diavolul şi despre care se spune că nu stă în rai decât în Vinerea Mare şi de Paşti, în restul timpului fiind în misiune pe pământ.
În folclorul românesc, Arhanghelul Mihail este considerat mai important comparativ cu Arhanghelul Gavriil, căci el este cel care poartă uneori cheile raiului, este un luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă aceştia urmează să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.
Pentru aceste fapte deosebite, dar nu numai, Biserica Ortodoxă a rânduit ca aceşti arhangheli să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar, aflate de o parte şi de alta a Uşilor Împărăteşti. Unul (Gavriil) cu crini în mână, ca semn al bunei vestiri, iar celalălt (Mihail) cu o sabie de foc, ca semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta raiului.
În trecut, în Bucovina, arhanghelii erau sărbătoriţi ca păzitori ai oamenilor de la naştere şi până la moarte şi ca rugători către Dumnezeu pentru sănătatea acestora. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei şi ard păcatele acumulate de patimile omeneşti. În zonele muntoase, arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor.
Ciobanii făceau din făină de porumb o turtă mare ce se arunca în dimineaţa de 8 noiembrie în mijlocul oilor, când intrau berbecii în staul. Dacă turta cădea cu faţa în sus, era semn de bucurie, considerându- se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos, era semn rău. Azi se fac pomeniri şi praznice pentru cei morţi, iar în biserici, creştinii aprind câte o lumânare pentru a avea asigurată pe lumea cealaltă lumina de veci, călăuzitoare.
