„’Recompensarea’ medicilor este un fenomen atât de răspândit în România încât propunerile de legalizare a plății informale nu lipsesc. În România există, de fapt, o cultură pentru ‘atențiile’ oferite medicilor, pacienții fiind preocupați în permanență de calitatea actului medical în care sunt implicați. Dacă medicul refuză să primească donații sau plăți informale atunci pacientul își pune problema că medicul fie nu știe cu exactitate diagnosticul, fie nu vrea să-l trateze bine, fie nu cunoaște metodele optime de tratament și, prin urmare, acesta ar fi motivul pentru care ar refuza ‘atenția’ venită din partea pacientului. Firește că, există și medici care nu primesc aceste plăți informale. Având în vedere că unii medici acceptă intenția Guvernului de legalizare a plăților făcute de pacienți, iar alții critică această inițiativă pe motiv că în nicio țară civilizată un pacient nu dă o ‘atenție’ medicului și că ‘această practică a șpăgii din sistemul sanitar’ trebuie oprită odată pentru totdeauna, ne dorim să construim cadrul propice unei dezbateri care să se finalizeze cu găsirea unei soluții eficiente și unanim acceptată.” explică organizatorii dezbaterii „Plățile informale în sistemul sanitar. Obstacole și soluții” ce va avea loc vineri 23 octombrie 2015, începând cu ora 14.00, la Hotel Crown Plaza (Bulevardul Poligrafiei nr. 1), obiectivul principal al acestei dezbateri fiind: crearea unei strategii corecte, legale și aplicabile referitoare la problematica plăților informale și a remunerației medicilor.
Dezbaterea se va bucura de prezența procuroarei Nicoleta Stuparu de la Parchetul Tribunalului București care va discuta despre „societatea românească şi sistemul de plăţi informale abordare din punct de vedere penal”, Judecătoarea Mădălina Afrăsinie, Președinte Secția a VI-a Civilă, Tribunalul București despre „aplicabilitatea Art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003, mit sau realitate!?”, Dr. Sorin Păun „despre plata informală în sistemul medical românesc: DE CE?”, Conf. univ. dr. Laurenţiu Beluşica despre „plata informală în sistemul medical. Încotro?”, Dr. Bogdan Tănase, medic primar chirurgie generală, Institutul Oncologic Bucureşti, Preşedinte Alianţa Medicilor pentru modernizarea Sistemului Medical despre „Plăţile informale – factor de alterare a relaţiei medic – pacient. Obiective ale Alianţei Medicilor pentru restabilirea relaţiei medic – pacient pe baza de încredere şi profesionalism”, Dr. Letiţia Coriu, medic primar ATI, Spitalul Universitar Bucureşti, Vicepreşedinte Alianţa Medicilor, despre „Integritatea corpului medical, scop principal al Alianţei Medicilor pentru Modernizarea Sistemului Medical” și Lector univ. dr. Simona Maria Vlădica despre „Avantajele medierii în cauzele penale în care sunt implicate cadrele medicale”.
Detalii despre dezbatere găsiți pe site-ul revistei juridice Wolters Kluwer http://info.wolterskluwer.ro/plati-informale-in-sistemul-sanitar/
Și judecătorul Cristi Danileț, membru CSM, a explicat în urmă cu două luni pe blogul său , cristidanilet.wordpress.com, ce constituie infracțiune pentru medicii și personalul medical din România. Articolul judecătorului se numește „Medicul: functionar care nu poate primi cadouri” și este o analiză completă a infracțiunilor pe care riscă să le comită medicii conform legislației din România:
„În săptămâna care s-a încheiat au fost date publicităţii mai multe informaţii şi mesaje în legătură cu o decizie recentă a justiţiei potrivit căreia medicii nu ar mai avea voie să primească cadouri. Încerc prin prezenta postare să aduc câteva clarificări cu privire la statutul medicilor şi posibilitatea lor de a primi plăţi sau donaţii în legătură cu actul medical:
1. Sunt două decizii relevante, pronunţate de completul pentru dezlegarea unor probleme de drept penal. Aceasta pentru că au fost instanţe care au cerut curţii supreme interpretarea oficială şi obligatorie a unor dispoziţii din noul cod penal, întrucât în legătură cu aceste dispoziţii ar fi existat posibilitatea unor interpretări eronate şi, deci, a pronunţării unor soluţii nelegale de speţă.
2. Ambele decizii au plecat de la cazuri în care medicii fuseseră trimişi în judecată pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie, constând în faptul că fie au primit bani înainte de efectuarea actului medical, fie au primit bani – fără să îi ceară – după efectuarea actului medical. În primul caz este vorba de un medic chirurg încadrat pe durată nedeterminată la un spital din reţeaua publică, în al doilea caz de un medic militar.
3. Prima decizie este adoptată de ICCJ în data de 3 dec. 2014 şi publicată în M.Of. din data de 13 ian. 2015. Dilema care a generat-o a fost provocată de faptul că, pe de o parte, art 375 din Legea privind reforma în domeniul sănătăţii din 2006 prevede că profesia de medic este una liberală şi că „având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public„, iar pe de altă parte că art. 289 Codul penal prevede că infracţiunea de luare de mită se comite de un funcţionar public. Prin această decizie s-a stabilit că medicul îşi desfăşoară activitatea în realizarea unui serviciu de interes public şi că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public încadrându-se în categoria celor care `exercită o funcţie publică de orice natură` la care face referire art. 175 alin. 1 lit. b teza a doua Cod penal.
4. Fac precizarea că opiniile şi/sau practica instanţelor, în majoritatea lor, atât pe vechiul cod cât şi pe noul cod sunt conforme cu decizia menţionată mai sus; de asemenea, Curtea Constituţională s-a pronunţat în acelaşi sens prin pct. 4.1 din decizia 2/2014. Mai fac precizarea că în noţiunea de `funcţionar public` în sensul legii penale intră şi expertul tehnic judiciar (ICCJ-CDCDP, dec 20/2014), notar public şi executor judecătoresc (Expunere de motive Codul penal, pag.33) – şi aceste profesii sunt liberale, potrivit legislaţiei proprii.
5. A doua decizie este adoptată de ICCJ în data de 4 iunie 2015 şi publicată în M.Of. din data de 5 august 2015. Dilema care a generat-o a fost provocată, pe de o parte, de faptul că art. 34 din Legea drepturilor pacientului prevede că „personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective„, dar că „pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii„; iar pe de altă parte că în art. 289 Codul penal se incriminează primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin inclusiv după îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu. Prin această decizie s-a stabilit că fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi nu este legală.
6. Nici sub vechiul cod penal, valabil în perioada 1969-2014, medicii nu aveau voie să pretindă sau să primească bani sau alte foloase înainte de efectuarea actului medical (fapta era luare de mită) şi nici să primească bani sau alte foloase după efectuarea actului medical fără a-i fi cerut înainte (fapta era primire de foloase necuvenite). Aceasta deşi existau şi atunci dispoziţii potrivit căruia medicul nu era funcţionar public şi nici nu putea fi asimilat acestuia (a se vedea art. 6 alin. 2 din Legea 306/2004, mai înainte art. 3 alin. 2 din Legea 74/1995, iar mai înainte art. 1 pct. 3 din HG 220/1992).
7. După cum se vede, dilemele de la care au plecat cele două decizii au legătură cu prevederi aparent contradictorii între legislaţia proprie medicilor şi legislaţia penală. Instanţa supremă însă a lămurit că prin legislaţia proprie medicilor sunt reflectate doar aspectele administrative şi civile ale relaţiilor de serviciu sau relaţiile medic-pacient, pe când legislaţia penală vizează relaţii de drept penal substanţial. Aşadar, noţiunea de funcţionar public din dreptul penal are un înţeles propriu şi nu se suprapune cu definiţia din Statutul funcţionarilor publici.
8. Este de remarcat că instanţa supremă nu s-a pronunţat cu privire la medicii din reţeaua privată de sănătate, dacă ar avea voie sau nu să primeasă plăţi suplimentare, cadouri, donaţii de la pacienţi fără a răspunde penal. Mi-e greu să înţeleg de ce ar apela un pacient la un spital privat unde va plăti taxe reprezentând costul spitalizării şi al intervenţiei ca mai apoi să plătească ceva în plus, fără a i se tăia chitanţă. Oricum, atrag atenţia asupra conţinutului art. 308 din Codul penal potrivit căruia dispoziţia din art. 289 se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, limitele speciale ale pedepsei reducându-se cu o treime. Potrivit acestei reglementări, chiar şi un portar de la un spital privat poate fi infractor dacă primeşte bani să lase un aparţinător, în afara orelor de vizită, la un pacient internat.
În concluzie: ICCJ nu stabileşte nimic în plus faţă de ce era până acum în legislaţia noastră: medicul nu a avut şi nu are voie să primească nici un fel de plăţi, donaţii, cadouri în legătură cu îndeplinirea profesiei sale. Statutul profesional al medicului rămâne acelaşi ca până acum şi acesta este cel prevăzut de Legea sănătăţii: medicul îndeplineşte în mod independent o profesie liberală; de aceea toate aspectele adminstrative ale carierei sale sunt reglementate de legea proprie. Dar răspunde la fel ca un funcţionar public dacă comite infracţiuni de corupţie: dacă medicul pretinde sau primeşte foloase înainte sau după îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, indiferent că iniţiativa oferirii aparţine lui sau pacientului, fapta constituie infracţiunea de luare de mită sancţionată cu închisoare 3-10 ani şi interdicţia de a mai profesa ca medic pentru 1-5 ani.”
Pe blogul judecătorului AICI găsiți și trimiterile la toată legislația citată în articol.
