Meditatorii văd plata impozitului ca o complicație

Dascălii care dau meditații nu se gåndesc să plătească impozite nici măcar în momentul în care părinții elevilor le atrag atenția, chiar și telefonic, că sunt evazioniști. Mai mult decåt atåt, foarte multe dintre aceste cadre didactice se enervează dacă părinții aduc în discuție încheierea între cele două părți a unor contracte de prestări servicii în baza cărora meditatorii să-și achite „obligațiile financiare“ către stat. O studentă, care este dispusă să îi ajute pe elevii din clasele primare, spune ferm: „Nu vreau contract. Și așa, 35 de lei pentru o oră și jumătate este o sumă mică… Și ce să dai ca impozit? Un leu? Cu impozitul este o complicație“.
Profesorii care dau meditații și nu plătesc impozite la stat nu sunt deranjați sau speriați de ideea că sunt evazioniști. Nu le este teamă că un părinte le-ar putea face reclamații la instituțiile abilitate astfel încåt, pentru sustragerea de la achitarea impozitelor, să „plătească“, potrivit legii, „cu vårf și îndesat“. Foarte mulți dintre meditatori se arată iritați în momentul în care un părinte le propune ca între cele două părți să fie încheiat un contract de prestări servicii în baza căruia profesorii care dau meditații să plătească impozite. „Nu fac niciun contract că sunt pensionară. Pentru mine este o complicație. Trebuie să fiu persoană fizică autorizată. Dacă vreți fără contract bine, dacă nu, asta este. Cert este că eu vă pot prezenta și de la alți părinți recomandări despre mine“, a răspuns la telefon o doamnă dispusă să ajute elevi de clasele I-IV la teme. Cånd i s-a spus că dacă este „descoperită“ poate fi acuzată de evaziune fiscală, dascălul-pensionar a închis telefonul. O studentă în anul trei la ASE, „asistentă-teme la clasele I-IV“, nici nu vrea să audă de contract și pare sigură că nimeni nu va „descoperi“ că dă meditații fără a plăti impozit: „Dau de ceva timp și nu am avut nicio problemă“. O altă studentă, care se ocupă tot de elevii din clasele primare, spune ferm: „Nu vreau contract. Și așa 35 de lei pentru o oră și jumătate este o sumă mică… Și ce să dai ca impozit? Un leu? Cu impozitul este o complicație“. O altă studentă care cere 35 de lei pentru două ore de stat långă copil pentru a-l ajuta la teme spune că nu vrea să încheie contract de prestări și să plătească impozit pentru banii obținuți din meditații: „Nu este un profit mare! Mai dau bani și la impozit“. În schimb, o altă „asistentă la teme“, care cere 50 de lei, pentru două ore, dacă se deplasează la domiciliul elevului, este dispusă să încheie contract cu părinții: „Prețul meditațiilor rămåne același, chiar și cu contract“. Un meditator pentru Informatică, bacalaureat, care solicită 60-80 de lei, pentru două ore, este indecis cånd i se propune să încheie contract: „Trebuie să fiu persoană fizică autorizată. Trebuie să văd ce acte trebuie. Mai vedem dacă accept contract. Ăștia de la putere spun despre noi că suntem evazioniști, dar ei nu mai știu de unde să fure“. Un meditator pentru Informatică, clasele V-XII, care solicită 20 de lei pentru o oră de pregătire, este de acord cu încheierea contractului de prestări servicii, iar prețul rămåne același. O profesoară de romånă care oferă meditații contra sumei de 30 de lei pe oră se preface că nu înțelege despre ce este vorba: „Nu există o lege despre plata impozitelor în cazul meditațiilor. Este vorba despre o lege care spune să nu dai meditații propriilor elevi. Așa că stați liniștit, nici pe mine, nici pe dumneavoastră nu ne pedepsește legea că nu am încheiat contract“, îi răspunde profesoara părintelui. Mai mult decåt atåt, aceasta recunoaște că „banii proveniți din meditații reprezintă un venit extrabugetar ce trebuie impozitat, dar nu închei un asemenea contract“. O altă profesoară de romånă, care cere 50 de lei pentru ședința de două ore, este de acord cu încheierea contractului, „iar prețul rămåne același“. „Dar nu văd de ce vreți să vă complicați?! Oricum eu  nu voi plăti o sumă mare la administrația financiară“, îi spune profesoara părintelui.