Acasă Special Despre un manual de religie și cum se naște credința în sufletul...

Despre un manual de religie și cum se naște credința în sufletul copiilor

DISTRIBUIȚI

Era în anul 1941 – Primăvara. La Liceul Cantemir Vodă unde eram elev în clasa I-a (echivalentul clasei a V-a de azi), profesor de religie era Părintele Bukunavski, refugiat cu un an în urmă din Basarabia cotropită de sovietici.
În preajma vacanței de Paști, Părintele tocmai terminase lecțiile și se pregătea să plece când, Dumi (de la numele adevărat Dumitrescu) trăsnitul clasei a aruncat spre catedră cu o petardă care, explodând, ne-a făcut pe toți – profesor și elevi să înmărmurim. Pe sală, patrula pedagogul Petrescu, cunoscut pentru asprimea sa. Auzind zgomotul, el a deschis ușa clasei și, înclinându-se respectuos, l-a întrebat pe Părinte ce s-a întâmplat. Preotul a tăcut câteva clipe, după care, zâmbind a spus: „s-a trântit din cauza curentului o fereastră, era cât pe ce să se spargă”. Pedagogul a privit lung spre clasă, apoi, cu același respect, s-a înclinat și a plecat.
În clasă se făcuse liniște de mormânt. Și atunci, s-a petrecut un „eveniment” care ne-a marcat pe mulți dintre noi. Dumi – nebunaticul Dumi s-a dus plângând la catedră și i-a cerut iertare Preotului. Acesta era un om de-o bunătate neobișnuită care, l-a mângâiat pe Dumi pe cap și i-a spus zâmbind: „ dacă mai ai petarde, ai grijă să „nu-ți explodeze în buzunar”.
Au trecut 80 de ani de atunci, și mi-am amintit de cele întâmplate când un prieten mi-a cerut să examinez și să-i spun părerea despre Manualul de Religie al fiului său – elev în clasa a III-a. Un lucru admirabil, pentru care autorii Profesoarele Cristina Benga, Aurora Ceachir, Niculina Filat, Moluele Ghațiu și Ioana Nicolae merită sincere felicitări. Este o carte frumos ilustată, în stilul cărților pentru copii care înfățișează numeroase idei creștine. Despre importanța și pregătirea dinainte, despre grija lui Dumnezeu întru a ne da putere spre fapte bune, despre necesitatea de a spune întotdeauna adevărul, despre urmarea sfaturilor bune, despre blândețe și bunătate precum și multe alte sfaturi creștinești.
Ceva însă lipsește din carte și nici nu văd cum ar fi putut să fie: plânsul colegului meu Dumi în 1941, și mângâierea pe care i-a dat-o Sfinția Sa Părintele Bukunavski. Neîndoielnic, tot ce scrie în carte despre învățăturile creștine e necesar să fie spus copiilor.
Pentru a aduce Credința în sufletele curate ale copiilor e nevoie însă ca ei să trăiască emoția dragostei pe care nu le-o poate dărui decât un om al Bisericii, cu bunătatea pe care o avea Părintele Bucunavski.
Foarte puțini care mai suntem în viață din elevii lui, îi venerăm amintirea și ne străduim să-i urmăm minunatele sfaturi în spiritul învățăturilor lui Iisus. Un mare Preot, un mare Om, un mare Creștin Părintele Bukunavski!

1 COMENTARIU

  1. Dle Boldur iertarea e ceva normal pentru copiii neastamparati.Dar politicienii din ziua de azi care au trecut de-a dreptul la religia satanista si fac crime pe banda rulanta trebuie sa-si faca deconturile cu Dumnezeu daca justitia pamanteana nu le face nimic.Daca ti-ai vandut sufletul lui Satana pe 30de arginti sa nu te miri ca ai sa fierbi in smoala

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.