Acasă Special Politică, sex și terorism: Terente, agent secret în slujba lui Stalin

Politică, sex și terorism: Terente, agent secret în slujba lui Stalin

DISTRIBUIȚI

Terente, un individ bizar preschimbat de istoria orală urbană într-un personaj de legendă. Unii l-au considerat doar un tâlhar la drumul mare. După venirea la putere, comuniștii l-au prezentat, însă, drept ultimul haiduc din România, care jefuia bogătanii și-i ajuta pe nevoiași. La un moment dat, Terente a fost chiar și un soi de personaj monden, adulat de mada­mele doritoare de „senzații tari“. Iar în anii de glorie, numele său a devenit un soi de „brand“ comercial, pe care casele de modă l-au dat unor articole de lenjerie după care damele vremii se dădeau în vânt. Așadar, un personaj atât de complex încât, probabil, nimic nu ne-ar mai putea mira în legătură cu el. Nimic în afara unui aspect cunoscut doar de istoricii specializați în istoria interbelică: printre multe altele, Terente a fost unul dintre teroriștii căruia serviciile secrete bolșevice i-au dat misiunea de a provoca haosul și teroarea în zona sud-estică a României de curând reîntregite.

„Tâlharul“ din borcanul cu formol

Venite în vizită de documentare în Muzeul Institutului de Medicină legală, generații întregi de studente mediciniste și-au dat coate hlizindu-se în fața unui exponat straniu, învăluit într-o aură de mister: un  borcan cu formol care conține un obiect pe care, teoretic, l-am putea considera doar un preparat anatomic. De fapt, asta și este. Dar unul cu totul deosebit: un falus de dimensiuni cu ade­vărat impresionante, pe care sunt tatuate câteva cuvinte, aranjate aproape artistic: „Fut bine și apăsat la cioc“. Iar atunci când cineva se arată curios în legă­tură cu această ciudățenie, i se răspunde neaoș: „Este p…la lui Terente“. Conservat în formol, „obiectul“ se află în colecțiile acestui muzeu al ororii, de aproape 90 de ani. Cineva, care a avut morbida curio­zitate de a-l măsura, a consemnat că, „tâlharul din borcanul cu formol“ avea 28 de centimetri lungime. Iar asta în poziția „pe loc repaus“. De curând, în cursul unei tentative de restaurare, specialiștii au observat că, în realitate, ciudatul exponat este compus doar din pielea „oragnului“, umplută cu vată, exact cum se conservau, în primele decenii ale secolului trecut, astfel de preparate anatomice. Așadar, un tampon cilindric din vată, îmbrăcat într-o bucată de piele tatuată. Cam asta este tot ce a mai rămas din celebrul bandit Terente. Asta și o mulțime de povești despre întâmplări intrate, deja, în legendă. Dar și o serie de mistere politice, descâlcite, în ultimii ani, de puținii istorici care au avut acces în arhivele serviciilor secrete din perioada interbelică.

Banditul – amant feroce

Viața și aventurile lui Terente s-au derulat, mai ales prin labirinturile tenebroase ale Bălții Brăilei. O lume primitivă și pasională, în care dragostea înfocată și moartea violentă se întrepătrundeau zilnic, iar granița dintre ele era extrem de fluidă. Un meleag aparte, unde legea era „făcută“ de cei iuți de mână și aprigi la mânie, iar cuțitul și alcoolul erau niște rude cu mult mai apropiate decât propria familie. Un loc periculos în care tâlharii umblau peste tot. Dar, în urmă cu nouă decenii, cel mai celebru dintre aceștia era chiar Terente. De fapt, numele adevărat al tâlharului era Ștefan Vasali, un lipovean născut prin 1895-96. Terente a fost doar o poreclă, dată de prietenii care îi mai spuneau și Tiroșca. Până pe la 22-23 de ani, viitorul bandit a dus o viață obișnuită, cu nimic diferită de a celorlalți lipoveni din Balta Brăilei. Apoi, o serie de drame personale, în urma cărora i-au murit nevasta și cei patru copii, l-au aruncat în lumea vio­lenței. După încă un eșec familiar, Terente s-a apucat, brusc, de fărădelegile care l-au făcut temut în toată zona. Oficial, autori­tățile vremii au afirmat că, în cursul jafurilor sale, el ar fi ucis opt oameni, dar se pare că cifra victimelor lui a fost cu mult mai mare. Cunoștea toate cotloanele și hățișurile din Balta Brăilei de unde ieșea, ataca fulgerător iar apoi dispărea, înghițit parcă de apele mâloase. La început, el își mai împărțea „parada“ cu localnicii, probabil cu cei care-l găzduiau și-l ajutau să se ascundă de „potere“. Probabil că acest soi aparte de genero­zitate a și făcut să fie considerat drept haiducul care „ia de la cei bogați, și dă celor săraci“. Dar dacă asta ar fi fost tot, probabil că numele lui Terente ar fi fost uitat de mult, la fel ca al majorității tâlharilor de drumul mare. Dotat de Maica Natură cu o „bărbăție“ de dimensiuni ieșite din comun, lipoveanul a devenit, însă, celebru și ca un amant deosebit de eficient, un dependent de sex care nu se dădea în lături de la absolut nimic, pentru a-și potoli patima. Iar acest aspect al vieții sale tumultuoase a făcut ca Terente să devină un personaj aproape „monden“ al acelor vremuri. Încet, încet, faima de „armăsar“ neostoit s-a răspândit, astfel că el a devenit „visul secret“ al multor doamne din „lumea bună“ a vremii. Sylvia Bernescu, una dintre presupusele lui victime, a scris un soi de roman foilenton care, numit „În ghearele lui Terente“ a fost, se pare o „acțiune de marketing“ deosebit de eficientă care, pusă la cale de presa vremii, a aprins și mai mai mult imaginația mulțimii. Dar a și sporit tirajele ziarelor. Publicat sub formă de serial în cotidianul „Dimineața“, romanul a declanșat o adevărată isterie colectivă care l-a adus pe Vasali pe buzele tuturor. Alți specialiști în „marketing“ au preluat, apoi, „brandul“ astfel că pe piața vestimentară au apărut ciorapi de damă, chiloți sau pălării marca „Terente“. Ulterior, foile­tonul Sylviei Bernescu a ajuns să fie citit până și la Paris. Iar ziare de prestigiu inter­național precum Daily Express (Marea Britanie), Corriere della Sera (Italia), Neue Freie Press (Austria) și altele din Franța și Ungaria și-au trimis reporteri speciali la Brăila, cu misiunea de a-l căuta și intervieva pe Terente. Se mai spune că, Poșta centrală dinTulcea primea zilnic zeci de scrisori trimise de doamne din toată țara, care-l invitau pe Terente la „întrevederi“ galante. Invitații pe care, în foarte multe cazuri, le-a și onorat. Dar până la urmă, tot patima pentru femei i-a adus și sfârșitul. Dat în urmărire generală, Terente a fugit, pentru o vreme, în Bulgarie și Serbia, unde nu se prea știe cum a reușit să supraviețuiască. Apoi, revenit în țară, s-a apucat iar de ticăloșii. Iar în noaptea de Înviere din 23/24 aprilie 1927, a avut proasta inspirație de a o viola pe soția preotului Filip, din Carcaliu. Faptă de ocară care i-a adus furia localnicilor, chiar și a celor care îl ajutaseră până atunci. După câteva zile în care a fost hăituit pe coclauri, Terente grav rănit, a fost capturat. A murit în scurt timp, iar capul și sexul i-au fost despărțite de trup. Ajuns în colecțiile Institutului de Medicină Legală, cel din urmă a fost conservat în formol, exact așa cum poate fi văzut și acum, în zilele noastre.

Nazismul marxist-leninist

Vechile documente din arhivele serviciilor secrete, demonstrează că, dincolo de spectaculoasa lui celebritate, Terente a fost, de fapt, o rotiță a unui imens mecanism politico-terorist care, dirijat direct de către regimul bolșevic de la Moscova s-a întins atunci, peste o bună parte a Europei estice. 
Primele decenii ale secolului XX: instalat la putere în urma unei lovituri de palat, regimul bolșevic de la Moscova se pregătea să reia, în forță, vechea politică expansionistă a țarilor. Iar în această privință, liderii de la Moscova se bazau pe anumite teorii politice lansate, cândva, de Marx și Engels. Niște teorii care, vorbind despre exterminarea unor națiuni, nu par să difere prea mult de ideologia nazistă care, și ea, a avut în vedere exterminarea unor întregi națiuni. Lenin și Stalin au fost, și ei de acord că toate popoarele reacționare trebuie să fie excluse pentru binele progresului revoluționar atunci când sunt împotriva intereselor socialiste mondiale. Iar acordul lor nu a fost doar strict teoretic. Astfel că, la scurt timp după bolșevicii au preluat puterea la Moscova, țara noastră a devenit una dintre țintele unor atacuri minuțios puse la punct. Acțiuni diversionist-teroriste care urmă­reau instaurarea haosului și vulnerabili­zarea României în vederea unei posibile agresiuni militare care ar fi avut ca rezultat anexarea sa la URSS.
Ce legătură ar putea avea toate astea cu Terente, tâlharul iubăreț din Balta Brăilei? Are, foarte multe legături. În vara anului 1920, Stalin îi scria lui Lenin despre necesitatea unei revoluții în Italia și în statele încă fragile, ca de exemplu Cehoslovacia și Ungaria; referitor la România, verdictul era: „Trebuie să zdrobim România.“ Iar după cum se știe, atât Lenin, cât și Stalin erau urmașii politici ai lui Marx și Engels, care susțineau că românii erau un popor „degenerat și neviabil“, un popor fără istorie, fără „capacitate de supraviețuire“ și fără speranța de a obține „vreun mod de independență, destinat doar asimilării de către alte popoare“. Motiv pentru care și liderii de la Kremlin au vizat „izolarea, rând pe rând, a provinciilor istorice românești, răsturnarea regimului politic existent, luarea puterii de interpușii Moscovei, destrămarea țării prin împăr­țirea ei între U.R.S.S., Ungaria și Bulgaria.“ Astfel că, încă din primăvara anului 1922, Kremlinul a adoptat politica „spionajului activ“, prin care și-a infiltrat în Basarabia o serie de agenți terorist-diversioniști gata oricând să pună în aplicare planurile serviciilor secrete bolșevice. Iar în 1924, când Terente era la vârful gloriei sale, URSS a organizat „Operațiunea Tatar-Bunar“, care consta în declanșarea unei revolte generalizate, în urma căreia Regatul României s-ar fi prăbușit îngenunchiat de regimul de la Moscova. Anumite documente din arhi­vele serviciilor secrete arată că lipoveanul Terente făcea, și el, parte din plan. Primul episod al rebeliunii de la Tatar-Bunar a avut loc la 11 septembrie 1924 în satul Nicolaevca din sudul Basarabiei. Un grup înarmat condus de Ivan Bejanovici, alias Kolțov, a comis un atac banditesc. „Rebeliunea“, care în mod oficial avea un scop politic, a degenerat rapid într-o serie de  tâlhării și omoruri la care s-au dedat bandele de bolșevici. Presa vremii a relatat că atunci „Bandiții au lăsat manifeste prin care își arătau ura contra românilor, îndemnând populația să nu mai dea niciun concurs autorităților. Manifestele erau semnate cu numele de Terente“ despre care se știa că este un agent bolșevic care acționa în zona Deltei Dunării și în Dobrogea. Într-o carte dedicată lui Ștefan Vasali, Constantin Cumpăna, după ce a studiat o mulțime de documente din arhive, inclusiv de la Biblioteca Academiei Române și din Arhivele Armatei, afirmă că în cursul „Operațiunii Tatar Bunar“, parte a „Planului Kolarov“, numele lui Terente apare în secțiunea privitoare la Basarabia, unde „sunt pregatite de mai înainte, depozite de muniție. Ele apar ca puncte de reuniune ale prietenilor organizați, care, odată uniți cu Terente, trebuie să înainteze spre Galați, cu scopul de a-l ocupa.“ Până la urmă, „Operațiunea Tatar Bunar“ a eșuat. Atunci, Terente a scăpat, urmându-și viața de tâlhar încă vreo câțiva ani. Ani buni sau răi care, până la urmă, l-au dus exact unde se află acum: într-un borcan cu formol aflat pe un raft al Muzeului care funcționează pe lîngă Institutul de Medicină Legală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.