Romania, intre SUA si NATO: care-i haina si care camasa?

-Romania a picat la mijloc- – a spus presedintele Ion Iliescu, referindu-se la abordarile diferite ale SUA si UE in delicata si controversata problema a imunitatii militarilor americani fata de Curtea Penala Internationala, de sub egida ONU. Romania s-a grabit sa dea curs cererii americane de a scoate militarii americani de sub jurisdictia acestei instante, fiind prima si inca singura tara europeana care a facut acest lucru. UE este suparata foc; oficiali ai comunitatii au criticat fara menajamente demersul romanesc, iar raportul de tara ce urmeaza a fi dat publicitatii in curand de Comisia de la Bruxelles urmeaza – dupa spusele comisarului pentru extindere, Gunter Verheugen, sa dezavueze expres semnarea de catre Romania a acordului cu SUA in respectiva problema. UE este suparata pentru ca nu a fost consultata si, de fapt, pentru ca Romania nu a asteptat luarea in prealabil a unei pozitii comune de catre UE, asa cum ar cere regulile scrise si nescrise ale candidaturii la organizatia vest-europeana. Ceea ce a fost criticat la Bruxelles a fost laudat la Washington. Tinand seama si de participarea militarilor romani in Afganistan, Romania a devenit pe data o tara ce este oferita drept exemplu de solidaritate si prietenie la nevoie, de fidelitate fata de cauza NATO si de angajament in lupta antiterorista. Se pare ca nici economic faptul nu s-a lasat fara anumite consecinte. Se spune ca SUA au uzat de influenta masiva in FMI si fapt este ca boardul institutiei a aprobat continuarea acordului cu Romania, deblocand transele 2 si 3 din creditul insotitor, prag pe care nu l-a depasit nici un alt guvern roman in acordurile postdecembriste cu FMI. Imediat s-a deblocat si acordul PSAL II cu BM, un gir in plus, alaturi de cel de la FMI, cu care Romania spera sa poata obtine imprumuturi externe mai putin costisitoare si sa atraga mai multe si mai importante investitii externe.

De la Bruxelles nu vin insa aceleasi mesaje incurajatoare; pe fond este si mai greu. Pentru UE conteaza criteriile economice, unde Romania sta prost. Nici raportul de tara pe acest an nu va trece, se pare, Romania in randurile economiilor de piata. Dar nu este vorba numai despre asta. Exista zvonuri ca atat retragerea marelui grup bancar olandez ING din cursa pentru privatizarea BCR, cat si retinerea grupului german HypoVerreins Bank de a participa direct la aceasta privatizare, oferindu-se doar ca interfata – si nici asta direct, ci printr-o componenta austriaca – pentru o banca ungureasca, sunt, dincolo de alte considerente economice si financiare, un fel de semnale de retorsiune, pe ideea -daca jucati chiar asa, cum va canta americanii, atunci va lasam sa vina americanii sa va cumpere bancile scoase la vanzare-. Dar vin americanii? Deocamdata, nu americanii au deschis portile pentru romani fara obligativitatea vizei, ci UE. Deocamdata, nu in America, ci in UE muncesc legal sau ilegal zeci de mii de romani, de unde trimit in tara, prin banci, circa un miliard de dolari, anual, si probabil mai aduc inca unul in boccelute, cand se intorc in tara. Deocamdata, nu din America, ci din UE vin circa 650 milioane de euro anual, cu titlu nerambursabil, ca ajutor in vederea pregatirii pentru aderare. Ce este de facut? Ce s-a facut, s-a facut. S-a mers dupa preceptul -imi este mai aproape camasa decat haina-. Admiterea in NATO, care depinde hotarator de Statele Unite, este acum, in timp ce aderarea la Uniunea Europeana este inca departe si cu un grad destul de ridicat de improbabilitate. Cu NATO a fost mai usor. In locul reformelor, s-au oferit ceva informatii si combatanti. Cu UE insa, reformele sunt cheia, si nu merge cu inlocuitori. Or, reformele economice de structura au cam stagnat de doi ani incoace si este greu de crezut ca in perspectiva alegerilor de peste doi ani Guvernul va trece la reformele necesare, dar dureroase social, chiar daca va fi fost depasit hopul NATO.

Ilie Serbanescu