Acasă Special Un apicultor se luptă de 12 ani pentru dreptul de a-și crește...

Un apicultor se luptă de 12 ani pentru dreptul de a-și crește albinele

DISTRIBUIȚI

A schimbat legea și tot a pierdut procesul!

Un apicultor din București încearcă de aproape 12 ani de zile să obțină recunoașterea dreptului de a-și crește albinele pe terenul părinților săi din localitatea Măriuța, județul Călărași. Omul a trecut prin zeci de procese cu vecinul care urmărește, de fapt, să-l determine să-i vândă bucata de teren unde avea instalați stupii, dar și cu un executor judecătoresc care voia banii pe o executare silită care nu a avut niciodată loc. După nenumărate apeluri, recursuri și alte căi de atac, timp în care a ajuns și la CEDO cu albinele sale, Gabriel Zamfirescu a reușit ceea ce alții ar fi crezut că este imposibil: a obținut modificarea legii apiculturii, care lăsa loc la interpretări abuzive la adresa crescătorilor de albine. Nu a fost însă suficient, pentru că nici acum, cu legea în mână, nu poate să-și desfășoare activitatea pe terenul părinților săi, de teamă că stupii îi vor fi scoși la licitație.
La 40 de kilometri de București, Gabriel Zamfirescu și-a făcut o mică afacere cu stupi de albine, folosindu-se de o bucată de 800 de metri pătrați de teren, moștenită de la tatăl său. Acolo, în comuna Măriuța, bucureșteanul și-a instalat stupii, până ce prezența albinelor a supărat un vecin. Nica Dumitra a cerut magistraților  Judecătoriei Lehliu să-l oblige pe apicultor „să scoată albinele în pastoral“ pe perioada verii. Cererea n-avea nici o legătură cu realitatea, pentru că pastoralul nu este un loc anume, ci o metodă intensiva de exploatare a albinelor, de transhumanță, deplasarea stupilor în natură pentru ca albinele sa să-și ia nectarul și polenul din flori. „Prin zgomotul pe care îl produc, de la zece metri distanță, albinele ne creează disconfort. Nu putem trăi de teama albinelor, ne atacă pe noi și animalele noastre, ne-au atacat în repetate rânduri. Pârâtul are 30 de stupi, pe care îi ține pe terenul său, învecinat cu al nostru, tot timpul anului. Deoarece nu sunt scoase în câmp, constituie un permanent pericol“ a scris vecina apicultorului în cererea de chemare în judecată.

Cu albinele în instanță

Cum însă n-a prezentat nici o dovadă care să demonstreze starea de pericol în care s-ar fi aflat, nici măcar un document medical pentru o singură înțepătură, judecătorii au respins cererea vecinei lui Zamfirescu, nu înainte de a constata, la fața locului, care este adevărul. Însoțiți de jandarmi, magistratul și grefierul au vrut să se convingă cu ochii lor dacă albinele sunt periculoase. După ce a pierdut procesul pe fond, vecina a făcut recurs, la Curtea de Apel București, unde situația s-a schimbat radical. Judecătorii au hotărât ca Zamfirescu să-și scoată albinele la pastoral, în fiecare an, pe perioada aprilie-octombrie. „Practic, eram condamnat la muncă silnică, trebuia să plec cu albinele de pe pământul meu, de pe proprietatea mea, toată viața, și unde?“..Nicăieri. Oare unde m-aș fi dus cu ele, nu puteam fi obligat de un alt judecător să plec, pentru că și acolo ar fi existat vecini binevoitori“ a spus apicultorul. S-a conformat însă deciziei Curții de Apel: a mutat stupii pe un teren din apropiere. Vecinul supărat a considerat că Zamfirescu nu și-a îndeplinit obligația și a apelat la un executor judecătoresc care a venit în octombrie 2006 pentru executarea silită. „Pe terenul indicat nu există stupi cu familii de albine, acestea au fost mutate de pârât pe o proprietate vecină" a scris executorul Constantin Oprișan în procesul-verbal a executării ratate. Zamfirescu a contestat de mai multe ori toate formalitățile de executare, iar în anul 2008 a vândut albinele, ca orice fel de bun, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare.

„A moștenit calitatea de victimă“

Necazurile lui ar fi trebuit să se sfârșească atunci, dar executorul și fiul bătrânei, care între timp decedase, nu s-au lăsat. „A moștenit nu numai bunurile bătrânei, ci și calitatea de victimă, n-am nici cea mai vagă idee cum“ a spus apicultorul, care între timp a studiat zeci de coduri și cărți de drept. Executorul Constantin Oprișan insista să facă executarea unei hotărâri judecătorești rămasă fără obiect, doar pentru a-și încasa onorariul, astfel că apicultorul a fost nevoit, după un șir de somații, să-i plătească 2300 de lei cheltuieli de executare. „N-am primit însă nici o chitanță“ susține Zamfirescu. Mai departe, apicultorul a depus memorii peste memorii și a obținut modificarea vechii legi a apiculturii din anul 1998, noua lege reglementând clar modul de amplasare a stupinelor de albine. „Amplasarea stupilor de albine pe terenurile deținute de apicultori, cu orice titlu, se face la o distanță de cel puțin 5 m față de căile ferate, drumurile publice sau hotarele proprietăților din domeniul public sau domeniul privat, intravilan sau extravilan. Dacă distanța față de obiectivele prevăzute la alin. (3) este mai mică de 5 m, stupii de albine trebuie să fie despărțiți de acestea printr-un gard, zid, plasă ori alt obstacol prin care albinele să nu poată pătrunde în zbor, cu o înălțime minimă de 2 m, măsurată de la nivelul solului, și care să continue pe aceeași linie încă 2 m dincolo de stupii amplasați la extremitățile stupinei“ se arată la articolul 7 al legii 131/2010. Mai mult, pentru prima dată, Parlamentul României a definit stupăritul pastoral, pe care i l-au impus judecătorii Curții de Apel lui Zamfirescu, în anul 2005,  în lipsa la acel moment a oricărei reglementări legale. „Stupăritul pastoral reprezintă una sau mai multe deplasări ale stupinei în cursul unui an“.

Vecinul are o fată judecător, cealaltă avocat

Cu legea în mânã, apicultorul a deschis el un proces vecinului, solicitând instanței de judecatã sã-i recunoascã dreptul de a-și crește albinele pe proprietatea sa. „Nu am vrut decât sã se respecte legea și în cazul meu, nu așa cum a decis un judecãtor al Curții de Apel, în 2005, de la sine putere, ca eu sã plec de acolo cu albinele“ a explicat Zamfirescu. Dosarul s-a mutat însã de la Judecãtoria Lehliu la Judecãtoria Sectorului 1, iar magistrații de aici, culmea, i-au respins acțiunea apicultorului, invocând autoritatea de lucru judecat, respectiv existența deciziei Curții de Apel București de acum șase ani, care îl obliga „sã scoatã albinele în pastoral“. Numai cã atunci, legea nu reglementase încã aceastã modalitate de creștere a albinelor. La recursul de la Tribunalul București, Gabriel Zamfirescu a obținut casarea deciziei de la sectorul 1 și retrimiterea dosarului spre rejudecare la aceeași instanțã, Judecãtoria Sectorului 1, unde, în ciuda sistemului aleatoriu de repartizare a dosarelor, cazul sãu a ajuns la același judecãtor care îi respinsese cererea prima datã. Zamfirescu i-a pus în vedere sã se abținã, iar în urma refuzului acestuia, l-a recuzat. Vãzând cã nu are sorți de izbândã, apicultorul s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a decis strãmutarea dosarului la Judecãtoria Constanța. „Am arãtat magistraților lucrurile care erau evidente, dar mai ales relațiile de care se putea folosi vecinul meu, Constantin Nica. O fiica de-a lui, Cristina Nica, este judecãtoare la Curtea de Apel, iar cealaltã avocatã în Baroul București. Cum sã mi se mai facã mie dreptate?“ le-a spus magistraților instanței supreme apicultorul. În aceste condiții, dreptul sãu prevãzut de lege de a-și crește albinele pentru miere va fi analizat de judecãtorii de la Constanța, imediat ce vor primi dosarul de la Curtea de Casație.

Mihai Niculescu

1 COMENTARIU

  1. Domnule Gabriel Zamfirescu,incercati sa scoateti un proces verbal de la Sanipid pentru aerul/mirosul poluat de la animalelor vecinului (mai ales pe timpul verii) cand toate fierb si sa-l vedeti cum renunta la aiureli,succes

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.