Acasă Special Zonele fierbinti din societatea romaneasca

Zonele fierbinti din societatea romaneasca

DISTRIBUIȚI

Asteptata alianta si asteptarile populatiei

Unde putem sa situam alianta PDSR-PSDR, rupta parca de peisajul parlamentar in care legile se voteaza prin reprezentanti ai reprezentantilor si unde, cel putin in ultima perioada, rapiditatea de adoptare a unor acte legislative s-a aflat sub semnul vacantei alesilor?

Vestea crearii PSD nu a fost una noua. Dar surpriza cea mare a constat in ruptura de ceea ce parea a fi o regula. Ne obisnuisem in definitiv cu aliantele pur electorale, al caror scop declarat si evident era acumularea de capital electoral. Din acest punct de vedere, noul PSD ar fi putut parea prima alianta neelectorala din Romania, cu intentia declarata de a se integra in Internationala Socialista. O analiza mai atenta sugereaza insa ca PDSR a invatat din lectia guvernarilor trecute si incearca sa-si construiasca de pe acum strategia de conservare a imaginii si a sprijinului votantilor, ca incearca sa se plaseze pe o linie relativ constanta a simpatiilor populatiei. Indraznim sa afirmam ca PSD este singura alianta rationala pe anul acesta. In plus, se pare ca PSD reprezinta una dintre putinele strategii pe termen lung cu care am avut de-a face in ultimii ani.

Ce crede electoratul la o luna dupa crearea acestei aliante? Conform Barometrului Social-Politic realizat de INSOMAR, se pare ca prea mult discutata alianta si-a revendicat doar o parte din atentia opiniei publice.

Neutralitatea atitudinilor, asa cum reiese din rezultatele de sondaj, constituie un rezultat probabil al reactiei cetatenilor la volumul prea mare de informatii din ultima vreme. Bogatia cantitativa a informatiilor prezentate opiniei publice de diverse institutii media, pe de o parte, si, pe de alta parte, pregatirile pentru petrecerea concediilor sunt cauze probabile ale acestei atitudini. S-ar mai adauga aici interesul moderat al electoratului, altul decat cel al PDSR sau PSDR, fata de tratativele de aderare a noii formatiuni politice la Internationala Socialista.

Ramane, desigur, o zona importanta a votantilor care considera ca alianta este -un lucru bun-, 42% dintre subiectii chestionati apreciind acest lucru.

Cine sunt cei care beneficiaza de noua alianta? In opinia respondentilor, cei mai avantajati ar fi, in ordine: alegatorii PDSR, -nimeni- si alegatorii noii aliante, in procente apropiate: 36%, 30,6%, respectiv 22,9% dintre cei care au raspuns la intrebarea din Barometrul INSOMAR. Asa cum am precizat mai devreme, se confirma faptul ca, in viziunea electoratului, scopul construirii aliantei intr-un moment neelectoral este confuz.

Interesant de observat este faptul ca ponderea cea mai mare a votantilor potentiali ai actualelor partide din opozitie nu sunt interesati de alianta PDSR-PSDR. Cu atat mai putin acestia considera ca alianta ar fi -un lucru bun-. Votatii PRM sunt cei care intr-o pondere mai mare sunt convinsi ca PSD nu este un act politic viabil in conditiile actuale.

Nu este lipsit de importanta sa ne oprim si asupra actualei opozitii. In general, aceasta proceda la aliante, formale sau contextuale. Ce ne ofera azi opozitia? PD si-a transformat o imagine in lider formal. PNL supravietuieste decent, cu motiuni, PRM are pusee de -epurare- a partidului. UDMR cauta o rezolvare amiabila efectelor de imagine produse de noua Lege a statutului cetatenilor maghiari.

Intre timp, puterea face aliante. Premierul mizeaza poate prea mult pe -sa fie clar-, in conditiile in care fermitatea nu devanseaza evidentele.

Imaginea premierului a oscilat in ultimele trei luni, ca urmare a evenimentelor cu impact social mare care au avut loc in aceasta perioada. Nu putem sa omitem efectul -FNI-, al conflictului de la Resita, al rapoartelor dnei Nicholson referitoare la copiii institutionalizati. Toate acestea au determinat modificari ale imaginii primului-ministru, in sens descendent sau ascendent, in functie de pozitia mai mult sau mai putin ferma sau -populista- pe care a adoptat-o. Pe de alta parte, imaginea lui Adrian Nastase a dobandit contur in perspectiva unei viitoare candidaturi la Presedintia Romaniei. Orientarea potentiala a electoratului catre o asemenea optiune poate fi explicata in doua moduri. O prima abordare se refera la frecventa de aparitie a premierului in media cu prezentarea pozitiei sale si a Guvernului fata de diverse probleme de interes general. Aceste aparitii au devansat ca frecventa pe cele ale presedintelui Iliescu. O alta posibila explicatie se poate regasi in transferul de imagine de lider de la Iliescu la Nastase, o data prin numirea acestuia din urma in functia de presedinte al PDSR si o data prin noua functie de presedinte al aliantei PSD. Adrian Nastase este figura care inspira cea mai mare incredere in randul persoanelor intervievate. Practic, in ultimele sase luni, imaginea pe care mass-media a promovat-o a fost aceea a unui premier puternic, foarte bine informat, care ia atitudine in orice problema, fie ea de interes zonal sau national.

Activitatea ministrilor si a ministerelor nu ramane fara ecou in opinia publica. Pentru a adopta insa o atitudine, opinia publica trebuie sa fie interesata de un anumit subiect si sa detina informatii despre el. Intrebati care sunt ministrii in care au cea mai mare incredere si cum evalueaza activitatea ministerelor din Cabinetul Nastase, doar 1/2 dintre persoanele chestionate au oferit un raspuns: proportia mare a non-raspunsurilor poate fi un indicator al interesului scazut al populatiei pentru activitatea ministrilor sau ministerelor sau al lipsei de informare in legatura cu aceste subiecte.

Problema vizelor si Legea statutului sunt doua chestiuni legate de politica externa a Romaniei care au fost suficient mediatizate in ultimul timp pentru a-l aduce in atentie pe ministrul de externe, Mircea Geoana. Fiind vorba despre subiecte care intereseaza in cel mai inalt grad opinia publica, putem spune ca increderea pe care subiectii i-o acorda lui Mircea Geoana este de fapt expresia asteptarilor pe care populatia le-a proiectat asupra lui.

Nivelul crescut al increderii de care se bucura Mircea Geoana atrage dupa sine si aprecierea activitatii ministerului pe care el il conduce (18%). Desi evaluate mai slab din punctul de vedere al activitatii, Ministerul de Interne, Ministerul Educatiei si Cercetarii si cel al Justitiei isi datoreaza pozitia actiunilor extrem de mediatizate in care au fost implicate in ultimul timp: investigarea averilor angajatilor Politiei, lupta impotriva criminalitatii, organizarea sesiunilor de Bacalaureat sau de admitere la liceu sau solutionarea problemei caselor nationalizate.

Ceea ce atrage insa atentia este pozitia controversata pe care o ocupa Ministerul de Justitie in opinia publica. Desi mentionat pe locul 4 in randul ministerelor cu cea mai apreciata activitate, Ministerul de Justitie ocupa primul loc in ierarhia institutiilor a caror activitate este apreciata cel mai putin. Acest fapt poate fi explicat prin aceea ca institutia a fost implicata in acelasi timp in actiuni care au suscitat interesul si evaluarea pozitiva a opiniei publice (Legea caselor nationalizate) si in scandaluri rasunatoare de coruptie.

Ce asteapta populatia de la actuala guvernare? Cumulate, raspunsurile s-au orientat spre masurile de protectie sociala care ar trebui adoptate pentru sprijinirea categoriilor defavorizate. Aici trebuie facute cateva precizari: in categoria persoanelor defavorizate, subiectii au inclus: tineri, pensionari, persoane in varsta care nu dispun de venituri, copiii institutionalizati si cei proveniti din familii sarace, someri. Punctual, analiza rezultatelor de sondaj a reliefat faptul ca locurile de munca, veniturile populatiei si coruptia reprezinta -punctele fierbinti- de care Guvernul ar trebui sa se ocupe in perioada imediat urmatoare.

Din punctul de vedere al intentiei de vot, repartizarea optiunilor electoratului fata de cresterea cheltuielilor bugetare pentru un anumit domeniu ofera, pe de o parte, imaginea clasica a cerintelor adresate oricarei forme de guvernare de pana acum si, pe de alta parte, ofera o imagine aproape uniformizata a tipului de electorat (referirile sunt facute privitor la problema in discutie!).

Tendinta votantilor PSD este aceea de a solicita din partea statului un nivel crescut pentru toate domeniile care au fost supuse atentiei subiectilor: protectia mediului, sanatate, Politie, educatie, Armata, cultura, protectia sociala a pensionarilor si a somerilor. UDMR este singura formatiune politica ai carei votanti nu au exprimat o -cerinta- peste medie de actiune a statului in vederea cresterii cheltuielilor bugetare.

Patroni si stat: conflictul de la Resita

Conflictul de la Combinatul Siderurgic Resita pare ca restituie la nivel declarativ puterea sindicatelor in mana acestora. Si daca in prima perioada a anului *90, Guvernul de atunci a admis cu larghete o serie de revendicari si propuneri, in timp, obtinerea unor succese din partea sindicatelor s-a facut cu dificultate, manifestarile luand de cele mai multe ori forme violente, de strada.

Unul dintre motto-urile muncitorilor si cadrelor de la CSR a fost -Vrem sa muncim-. S-a pus problema materiilor prime importate, a distribuirii produselor finite, care in opinia angajatilor trebuiau asigurate a priori de manageriat. Pe de alta parte, conducerea a adus argumente in favoarea stilului de administrare a resurselor pe care l-a adoptat si incearca in continuare sa-si dovedeasca bunele intentii. Nu putem nega insa ca un patron american ramane un patron american in imaginea angajatilor, ca sloganurile de tipul -Nu ne vindem tara- nu s-au disipat de tot in memoria colectiva si ca rezistenta la schimbare e nota definitorie a perioadei de tranzitie.

Al treilea actor, implicat mai tarziu in medierea/rezolvarea conflictului, este Guvernul roman, prin cererea de reorganizare juridica a combinatului facuta de partea romana. La aceasta cerere s-a raspuns din partea Noble Ventures cu o alta actiune in instanta.

Mai nou, a aparut un al patrulea actor, ceva mai diplomat si mai retinut in declaratii oficiale, Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucuresti. Se mizeaza pe intelegerea partilor (diade sau triade de interes) si pe o solutionare rezonabila si mai ales profitabila a conflictului.

Dincolo de problemele de natura investitionala, economice si de nemultumirile firesti ale angajatilor de la combinat, ramane intrebarea: in ce masura interventia statului reprezinta sau nu impulsul reorientarii catre etatism si renationalizarea proprietatii? In continuare insa, nu vom face decat sa prezentam care este opinia cetatenilor despre acest conflict, asa cum reiese din rezultatele Barometrului Social-Politic realizat de INSOMAR. Pentru subiectii chestionati, problema corectitudinii pozitiei adoptate de cei trei actori principali – sindicat, Guvern, investitor – implica o abordare mai speciala.

Peste 50% dintre subiecti nu au putut aprecia corectitudinea nici unuia dintre actanti. Ce dovedeste acest lucru? O prima interpretare a pozitiei publicului fata de conflictul de la Resita situeaza manifestarea sindicala si consecintele ei intr-un cadru particular, de caz daca nu izolat, cel putin singular. In definitiv, situatia de la Resita este prima de acest tip in care interventia statului se prezinta atat de clar: statul a dat in judecata investitorul strain. O alta explicatie asupra neexprimarii unei opinii ferme de catre cei intervievati se poate regasi in confuzia opiniei publice referitoare la limitele de manifestare a interventiei Guvernului in medierea unui conflict, mai ales ca lectia ultimei perioade a fost aceea a unui stat care lasa ca rezultatele unora dintre actiunile de privatizare sa se desfasoare conform -legilor pietei-.

Pe de alta parte, 46% dintre romani au apreciat ca situatia la care s-a ajuns la Resita va influenta negativ intentiile investitorilor straini de a incepe o afacere in Romania. Tocmai in conditiile in care tot mai multi dintre romani doresc accelerarea privatizarii si atragerea acestui tip de investitori, se pune problema de imagine a ceea ce mediul economic si social ofera in acest moment partii straine. Pe de alta parte, Legea investitiilor straine, de curand adoptata de Parlament, nu face decat sa compenseze eventualele probleme de imagine si sa atraga, daca nu sa convinga investitorii straini sa vina in Romania. Probabil de aceea convingerea a 42% dintre subiecti a fost ca situatia conflictuala de la Resita nu va avea ca rezultat inchiderea portilor in fata investitorilor straini.

Legea statutului maghiarilor

Un alt punct fierbinte al inceputului de vara. S-au avansat ipoteze diverse referitoare la motivatia adoptarii unui asemenea act legislativ, de la intentia autoritatilor maghiare de a sublinia identitatea membrilor sai in conditiile cetateniei europene pana la caracterul ilegal al demersului, in opozitie cu ceea ce stipuleaza acordurile internationale referitoare la declararea cetateniei. Diverse pozitii au fost luate atat la nivelul tarilor vizate de Legea statutului (unul dintre primele efecte a fost scoaterea Austriei de pe lista maghiara), cat si de organizatiile si institutiile europene. Care este in schimb opinia romanilor despre -Legea statutului-? Subiectii au fost solicitati sa aprecieze evolutia relatiilor dintre romani si maghiari din Romania, dintre statul roman si cel maghiar si intre tarile vecine in care exista minoritati maghiare, din perspectiva aplicarii actului legislativ la care am facut referire.

S-a constatat ca:

– 51,42% dintre subiecti considera ca Legea statutului va afecta negativ relatiile intre romanii si maghiarii care locuiesc pe teritoriul Romaniei, iar aproximativ 37% au apreciat ca nu vor avea loc schimbari spectaculoase in structura acestor relatii;

– prin raportare la autoritatile la nivel inalt romano-maghiare, persoanele cuprinse in esantionul INSOMAR au perceput o racire a relatiilor dintre acestea. Explicatia provine atat din istoria relatiilor dintre cele doua state, cunoscuta de opinia publica, cat si din caracterul de -asa nu- acordat de mass-media romaneasca Legii statutului. Cealalta jumatate a subiectilor nu acorda acestei legi un potential de schimbare negativ a relatiilor dintre Ungaria si Romania;

– problema Legii statutului nu vizeaza exclusiv minoritatea maghiara din Romania, desi a existat tendinta de a fi considerata astfel. Imaginea asupra relatiilor dintre statele vecine care au minoritati maghiare poate fi pusa sub semnul perceptiei relatiilor Romania – Ungaria. De data aceasta insa, ponderea raspunsurilor privind influenta -in rau- a Legii statutului este mai mica decat in cazurile anterioare. Mai mult, 48,3% dintre respondenti considera ca statele vecine nu vor avea de suferit in urma aplicarii legii.

Pasaportul catre UE

Acordarea vizelor de libera circulatie in spatiul Schengen a constituit cap de afis si miza electorala pentru ultimele doua guvernari. Demersurile efectuate de partea romana in acest sens au fost supuse diverselor critici sau aprecieri.

Sprijinul romanilor acordat instantelor responsabile pentru integrarea Romaniei in structurile europene a variat in functie de atitudinea instantelor europene fata de tara noastra si in functie de deschiderea catre schimbarea preconizata de respectiva integrare. Sansele de integrare au variat pe parcursul timpului si, de curand, raportul doamnei Nicholson parea ca le reduce la minimum.

Barometrul INSOMAR a surprins masura in care romanii acorda sanse de reusita eforturilor depuse de Romania in acest sens. Imaginea aderarii este inca departe de certitudine. Doar 17,3% dintre romani mai cred in siguranta demersului si ii prevad un succes destul de mare sau foarte mare. Peste jumatate dintre respondenti cred ca, cel putin in prezent, sansele Romaniei de a fi acceptata ca stat european cu drepturi depline sunt -destul de mici- sau -foarte mici-.

Si aderarea la structurile NATO este pusa sub semnul intrebarii. Ponderea raspunsurilor in favoarea sau in defavoarea masurilor luate de autoritatile romane pentru integrarea in Alianta Nord-Atlantica sunt similare celor referitoare la integrarea in Uniunea Europeana. Cele doua institutii nu sunt disociate in imaginea publica. Cu alte cuvinte, romanii vad integrarea Romaniei ca imposibil de disociat de vreuna dintre institutiile pomenite mai sus.

Ultima -noutate- furnizata de Uniunea Europeana preconizeaza scoaterea Romaniei de pe -lista neagra- a vizelor de la 1 ianuarie 2002. Chestionati asupra modului in care ar avea loc suspendarea vizelor de calatorie pentru cetatenii romani, 59% dintre subiectii sondajului INSOMAR apreciaza ca ar fi avantajati in mica masura sau deloc de posibilitatea circulatiei fara viza in spatiul Uniunii Europene. 41% dintre subiecti apreciaza ca eliminarea vizelor reprezinta un avantaj personal (-destul de mare- sau -foarte mare-).

Cine sunt persoanele cele mai interesate de libera circulatie?

Varsta este un criteriu determinant atunci cand vorbim despre cei care vad avantajele eliminarii vizelor de calatorie. Cei mai interesati de aceasta sunt tinerii, cuprinsi in categoriile de varsta 18-24 si 25-34 de ani. Destul de mult se considera avantajati de un eventual pasaport pentru Europa cei cu varsta intre 35 si 44 de ani. Atitudinea pensionarilor care, in proportie de 57,1%, nu mai gasesc nici o utilitate din punct de vedere personal in cazul eliminarii vizelor pentru cetatenii romani se explica prin faptul ca se raporteaza la categoria sociala careia ii apartin. Nici persoanele cu varsta intre 45 si 54 de ani nu se considera foarte avantajate personal de eliminarea vizelor.

Analiza rezultatelor Barometrului Social-Politic efectuat de INSOMAR evidentiaza structurarea opiniilor dupa statutul ocupational al indivizilor chestionati. Cei mai avantajati se considera a fi persoanele cu pregatire superioara si elevii si studentii. Persoanele care activeaza ca lucratori operativi in comert si servicii si muncitorii manifesta o tendinta mai accentuata de a considera ca vor avea putine avantaje in urma deschiderii frontierelor catre Europa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.