LukOil se concentreaza pe Romania si Bulgaria

Grupul petrolier LukOil a decis sa paraseasca piata ceha, pe motiv ca aceasta nu ofera mari perspective de dezvoltare. Ca atare, compania lui Vaghit Alekperov a anuntat recent vanzarea celor trei benzinarii detinute aici, cumparate de concernul anglo-olandez, Royal Dutch/Shell, care va detine, prin urmare, 6% din piata locala de resort. O data termenii tranzactiei fixati, finalizarea afacerii a fost programata pentru inceputul anului care bate la usa. Totusi, nici una din parti nu a dezvaluit valoarea contractului. Cea mai mare retea de benzinarii apartine companiei Benzina, subordonata Unipetrol, ce poseda 350 de astfel de unitati comerciale.

Vestea ca LukOil pleaca din Cehia a tulburat, oarecum, apele la Moscova. Multi au considerat manevra drept o alta consecinta a neintelegerilor care persista intre Uniunea Europeana si Rusia pe linia dialogului energetic. S-au gasit insa suficienti experti care sa priveasca lucrurile cu luciditate, calificand drept inteleapta hotararea LukOil. De exemplu, Steven Dashevsky, de la banca Aton, sublinia ca, in Cehia, -LukOil nu beneficiaza nici de capacitati de exploatare, nici de prelucrare a petrolului. Iar sa te incurci cu trei pompe nu are logica-. Pe de alta parte, remarca expertul, -strategia LukOil pentru Europa de Est nu este axata pe Cehia, atentia concentrandu-se pe tarile balcanice, cu accent pe Romania si Bulgaria-. Si unde LukOil detine o cota importanta din pietele locale de desfacere. In prezent, nota, la randul sau, cotidianul -Vedomosti-, LukOil -poseda un numar suficient de benzinarii. Teoretic, acest gen de active este considerat drept datator de profit. Privite insa pe ansamblul pachetului de afaceri desfasurate de LukOil, contributia lor este, practic, nesemnificativa-.

Intre timp, presa de la Moscova a continuat sa comenteze pe larg intentia anuntata a Curtii de conturi a Rusiei de a angaja o ampla campanie de verificari a celor mai mari companii petroliere ale tarii, pe lista regasindu-se Iukos, LukOil si Sibneft. Si pentru ca veni vorba de Iukos si Sibneft, ieri s-au stabilit conditiile de anulare a acordului de fuziune a celor doua grupuri. S-a optat in favoarea -unui divort civilizat, adica fara pretentii unii fata de altii si fara scandaluri inutile-. Cu alte cuvinte, Sineftul lui Roman Abramovici nu numai ca nu va plati cele cinci miliarde de dolari despagubiri solicitate de fostul grup al lui Mihail Hodorkovski, dar va primi inapoi cele 92% din actiunile preluate de Iukos in urma cu doua luni. Revenind insa la planurile Curtii de conturi, mass-media se intreba daca preconizatelor controale, -prezentate de oficiali drept simple verificari periodice-, nu marcheaza, in realitate, declansarea unui proces ascuns de nationalizare. Or, estima presa, ar mai putea fi vorba de o tentativa de acaparare a principalelor fluxuri financiare, tinand cont ca societatile luate in vizor sunt importante surse de completare a bugetului federal. Nu trebuie uitat, de altfel, ca si cazul Iukos a fost expus initial, ca o banala actiune birocratica, fara urmari nefaste.