BBC: Victor Ponta și ministrul Culturii din Rusia – singurii care nu își asumă plagiatul

Plagiatul pare să fi pus stăpânire pe Europa declanșând o epidemie a furtului intelectual, de care este acuzat printre alte nume importante ale scenei politice mondiale și premierul Victor Ponta. BBC analizează cazurile de plagiat în care sunt implicați politicienii europeni și atrage atenția asupra lui Victor Ponta și al ministrului Culturii din Rusia, singurii care nu au considerat să își dea demisia de onoare în urma acuzării de plagiat de care se fac incontestabil vinovați.
Debora Weber-Wulff, profesor de Media și Informatică la Universitatea de ?ê?£tiințe Aplicate din Berlin a făcut o analiză a efectelor cazurilor de plagiat care au adus prejudicii atât politicienilor implicați cât și unor prestigioase universități europene.

Editorialul BBC nu ne face cinste, fiind prezentată o listă a cazurilor de plagiat din Europa din care reiese că Victor Ponta și ministrul Culturii din Rusia, Vladimir Medinsky, sunt singurii care nu au avut minima onoare să demisioneze în urma acuzațiilor dovedite de fraudă intelectuală. Debora Weber tratează problema foarte serios, subliniind că doctoratele sunt apreciate în special în țări precum Germania sau Austria, unde titlul de ”doctor” poziționează persoana respectivă deasupra nivelului mediu al societății și îi conferă un grad ridicat de respect dar și o serie de facilități financiare. Ea acuză ”lăcomia” unor politicieni pentru obținerea respectului destinat doctorilor, fără a depune efortul necesar și fără a investi timp în activitățile de cercetare așa cum fac cercetătorii atestați în mod corect. În plus, profesoara se întreabă retoric cum pot unii politicieni să își petreacă timpul necesar documentării la bibliotecă, sa ia notițe, să redacteze teze, având în vedere programul solicitant pe care funcția de demnitar îl impune. Politicienii cu ceva mai mult respect de sine și o doză de demnitate, au decis să demisioneze în urma dovedirii acuzațiilor de plagiat, ieșind astfel cu fruntea sus din scandalul rușinos în care erau implicați, precum fostul ministru german al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg și fostul președinte maghiar, Pal Schmitt. Nu se poate atribui aceeași ultimă onoare și premierului român, care ”se face că n-aude” verdictele a două comisii academice, ambele în defavoarea sa.
În editorial se acuză lipsa din sistemului de învățământ european a constrângerilor legale care să îngrădească plagiatul și să impună o serie de norme etice și morale cu privire la lucrările publicate, așa cum se întâmplă în SUA sau Marea Britanie unde sunt proceduri de evitare și condamnare a plagiatului prin comisii de etică și măsuri special destinate acestui fenomen rușinos. În Germania spre exemplu, ca și în alte țări europene, nu se acordă importanța necesară acestui fenomen care s-a dovedit a fi deosebit de contagios. În Europa, cazurile de plagiat sunt discutate la nivelul fiecărei universități dar profesorii și comisiile universitare nu știu ce măsuri legale să adopte și cum să prevină aceste cazuri, în lipsa unor comisii de etică și a unor ”unelte” de tratare a acestei probleme.

Cum scăpăm de ”ciuma plagiatului”

Debora Weber identifică și o serie de ”leacuri” care ar putea preveni viitoarele cazuri rușinoase de furt intelectual. O educație aprofundată despre problema plagiatului și o practică științifică bună, care să condamne furtul intelectual ar fi un prim pas spre prevenirea cazurilor de plagiat pentru doctoranzii generației viitoare. Apoi, într-o notă mai practică, tezele de dizertație ar trebui publicate online astfel încât acestea să fie accesibile oricui dorește să le consulte și să existe astfel o transparență a sistemului de învățământ care să împiedice acordarea titlurilor universitare ”pe sub masă”. De altfel, un eșantion aleatoriu de teze de doctorat din ultimii cinci ani ar trebui revizuite pentru a putea estima gradul la care plagiatul a crescut în ultima perioadă și a se conștientiza gravitatea acestei probleme. Măsurile anti-plagiat ar trebui aplicate la nivelul fiecărui stat european, însă profesoara universității din Berlin se declară sceptică cu privire la investirea fondurilor în această direcție.

Irina Popescu