Antimăsuri

PD-L și PSD s-au întâlnit în coaliție pentru a discuta măsurile anticriză anunțate anterior separat întâi de PSD (24 de bucăți) și apoi de PD-L (37 buc.). Total 61 de măsuri din care nu se știe câte vor supraviețui războiului intern căci dl Videanu a considerat deja „penibile“ o parte din măsurile PSD și nu încape îndoială că PSD va replica în același mod.
Poate dă Dumnezeu și până-și numără ei măsurile, le critică și le aplică, trece criza. S-o fi săturat și ea văzând cum se ceartă vracii la patul ei pe rețete uitând de pacient – și pleacă să se trateze în străinătate. Mai ales că în Germania și Franța, în Japonia și SUA criza-mamă a început să-și facă bagajele ceea ce înseamnă că va lua și criza noastră, așa cum a adus-o. Vorba ceea, tu ai rupt-o, tu o coase – căci la noi, slabe speranțe. Departe de a fi „o oportunitate“ pentru restructurare cum credea dl Băsescu (unde credea că se află? la „hora de la Prislop“, la criza cu arnici și clop?), criza a demonstrat încă o dată câtă rezistență la orice reformă există în sistemul nostru public care nu vrea decât posturi multe, lefuri mari și mici cosmetizări. În numele acestei inerții, liderul sindical Bogdan Hossu a ajuns să emită enormități: „să dai afară oameni și să reduci salariile arată un manager prost“. Ce aberație! Managerii din sectorul privat au făcut asta de mult – și nu sunt proști. Dimpotrivă, un manager prost (cum e statul) angajează mai mulți oameni decât e necesar și îi plătește mai mult decât merită fără să-i pese de eficiență și de pierderi. Asta-i Realitatea! Criza a produs reacții secundare adverse nu numai la PSD și PD-L care au tras pe lângă recesiune încercând să se nimerească reciproc – ci și în opoziție unde dl Antonescu a pretins că „guvernul liberal a luat măsuri anticriză dar guvernul actual le-a anulat“. Care? Umflarea schemei de posturi bugetare și risipa? Guvernul Tăriceanu n-a fost preocupat de măsurile anticriză ci de măsurile anti-Băsescu. Fideli acestor măsuri, liberalii Orban și Adriana Săftoiu au fost surprinși plănuind în comisia lor de anchetă cum s-o înfunde pe dna Udrea. Motivația comisiei prezentată sentențios de dna Săftoiu: „aici nu vorbim de dna Udrea, vorbim de banul public“ s-a dovedit o prefăcătorie cu moț. Dacă le-ar păsa de banul public, deputații nu și-ar deconta convorbiri telefonice de mii de euro și cheltuielile exorbitante din teritoriu. Dar asta-i poezia electorală: criză trece, criză vine, să trăiți bine printre ruine.