Scrisoriada

După ce preşedintele Băsescu a scos -cardul de corespondenţă- al premierului cu -oligarhiile- noastre iar dl Tăriceanu a răspuns arătând spre -oligarhia prezidenţială-, întreg corpul politic a intrat în cardiopatie ischemică: dl Şereş – Voiculescu a dat la iveală un memoriu al ALRO unde dl Băsescu îşi pusese apostila sarcastică trimiţându-i-l spre -analiză-. Necazul cu aceste dezvăluiri, deconspirări şi dezgoliri (tardive dar utile) ar fi că ele nu se fac din dragoste pentru adevăr ci din ură faţă de adversar. Dacă s-ar fi produs din respect pentru adevăr, n-ar fi fost însoţite de atâtea minciuni. S-a dovedit astfel că premierul, care nega bileţelul pe motiv că -e ca şi cum i-aş fi scris lui dracu* să mă pună bine cu Dumnezeu-, chiar i-a scris lui dracu* – ba chiar i s-a adresat cu dragă: dragă drace, dacă ai ocazia să vorbeşti cu Dumnezeu despre sf. Patriciu? S-a dovedit în acelaşi timp că nici dracu* nu-i chiar atât de negru cu fârtaţii săi de la firmele cu asfalt şi restaurant sau care au dezinfectat asfaltul la aviară cu preţuri de zece ori mai mari. Tot jucându-se cu focul şi încercând să-şi incendieze reciproc oligarhiile, preşedintele şi premierul au reuşit să se pârlească rău de tot: PSD a considerat că amândoi trebuie evacuaţi aşa încât vizează atât suspendarea preşedintelui cât şi moţiunea de cenzură. Deşi scenariul de suspendare a preşedintelui n-are sorţi de izbândă nici la Curtea Constituţională şi cu atât mai puţin la un eventual referendum, el rulează cu succes pe micile ecrane unde dl Văcăroiu s-a declarat -pregătit- să preia atribuţiile prezidenţiale. Asta da contrarevoluţie contraportocalie: rezolvarea crizei politice – prin adâncirea şi agravarea ei. Dacă PSD, PRM şi PC se pregătesc să pună flori în Piaţa Victoriei şi la Cotroceni, e pentru că dnii Băsescu şi Tăriceanu îşi tot fac automineriade. De ce i-ar fi milă opoziţiei de preşedinte şi de premier dacă acestora nu le este milă nici de ei, nici de rezultatele lor, nici de ţară? Se spune că preşedintele a fost foarte iritat de faptul că democraţii n-au ieşit imediat de la guvernare – pentru a-l lăsa în ofsaid pe dl Tăriceanu – şi chiar i-a ameninţat că -le întoarce spatele-. Riscant! Cine ştie ce primeşte în spate. Liderii PD aveau motivele lor pentru a nu ieşi din guvern: întâi, fiindcă se temeau ca ieşirea să nu-i ducă direct la DNA şi apoi, fiindcă s-au cam săturat să-i ducă trena dnei Elena Udrea. Şi pe drept cuvânt: Elena Udrea pentru noi este Miron Cozma doi.