Bugetarii care se ocupă de prețul la energie iau salarii de zeci de mii de EURO

Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a explicat cum fac bani unele persoane din companiile de stat din energie, profitând de „portițele” din legi. Sunt aceiași oameni care ar trebui să se asigure că românii plătesc un preț decent la energia electrică, lucru care nu se întâmplă. Deci o mână de oameni, după ce că nu-și fac treaba, mai primesc și o groază de bani ca să fie incompetenți. Gheorghiu a precizat că au reușit să afle aceste date abia recent, de când premierul Ilie Bolojan (PNL) a devenit ministru interimar la Energie.

Cum se fac banii în companiile de stat din energie?
🔴 75.000 lei / lună câștigă un domn, venit cumulat din 2 funcții în consilii de administrație și o funcție executivă de director;
🔴 59.000 lei / lună câștigă un alt domn, pe aceeași rețetă ca mai sus;
🔴 58.700 lei / lună primește altcineva dintr-o funcție executivă de director și un provizorat în consiliu de administrație;
🔴 52.000 lei / lună din 2 consilii de administrație;
🔴 48.000 lei / lună din 2 consilii de administrație;
🔴 34.200 lei / lună din 5 consilii de administrație.
Totodată, aceiaşi 10 oameni cumulează nu mai puțin de 47 de funcții în 16 companii diferite, în diverse roluri: membru în consiliul de administrație, membru în consiliul de supraveghere sau diferite funcții executive de director.
Dacă extindem analiza, aceiași 25 de oameni dețin 77 din 288 mandate active.
Odată ce Ilie Bolojan a preluat conducerea interimară a Ministerului Energiei, avem acum acces la aceste date.
Punctul esențial ca să putem face curățenie este diagnosticarea problemei cu care ne confruntăm și a scăpărilor legislative care permit ca astfel de situații să se întâmple în multe dintre companiile de stat.
Energia e unul dintre cele mai sensibile domenii. Prețul ei lovește direct în economie și în bugetul fiecărei familii. Iar dacă azi plătim mai mult decât vecinii noștri, înseamnă că strategia și investițiile din ultimii ani nu au fost corecte.
Totuși, aceiași „specialiști” conduc de multă vreme companiile din energie — pentru că sistemul a fost construit să-i țină acolo. Iată, pe date publice, cum arată acest sistem.
Toate ocupate „conform legii”. Nu pentru că legea a fost permisivă din neatenție, ci pentru că oricât de mult a fost strâns plafonul de cumul în ultimii 12 ani — de la 5 mandate (2011) la 3 (2016) la 2 (2023) — el numără un singur lucru: mandatele de consiliu de administrație / consiliu de supraveghere.
În schimb, funcțiile de director general sau membru în directorat sunt o categorie separată, care nu intră niciodată la număr. Mai mult, unele dintre societățile-satelit sunt structurate ca SPV-uri cu până la 50% capital de stat — sub pragul care ar declanșa automat obligațiile de plafon și transparență stabilite prin Ordonanța de Urgență nr. 109/2011.
Așadar, nu ne lipsesc neapărat legile, ci voința de a închide „portițele” „uitate” prin ele. Fiecare regulă nouă se lovește de o veche tradiție: un grup restrâns care rotește aceleași funcții prin aceleași companii, și o practică instituțională care a preferat mereu soluția care lasă lucrurile neschimbate.
Cât privește procedura de revocare din aceste funcții, înainte de 2025, revocarea costa statul mai mult decât ignorarea problemei (adică pur și simplu să lași oamenii ăia acolo) pentru că cei înlăturați câștigau apoi în instanță și primeau daune, penalități și salarii compensatorii.
Legea nr. 158/2025 a rezolvat o parte din problemă: azi e mai ușor să revoci pe cineva care nu se aliniază la noile plafoane de remunerație, în 60 de zile, fără daune. Dar revocarea pentru performanță slabă sau acțiuni contrare interesului companiei rămâne, ca și înainte, o chestiune de clauze contractuale.
Altfel spus, depinde cât de riguros a fost negociat contractul de mandat de către ministerul sau autoritatea tutelară.
Clauze slabe, negociate de-a lungul anilor cu aceeași lipsă de rigoare, înseamnă că un membru de consiliu de administrație este foarte greu de revocat, chiar și atunci când acționează clar împotriva companiei, adică implicit împotriva intereselor statului.
Reforma reală nu înseamnă doar legi noi, ci să închizi „portițele” care au permis abuzuri vreme de ani de zile.
Trebuie să oprim risipa din companiile de stat.