Acasă Actualitate „Gândul” CTP-ului – fraudă la imaginea BNR-ului

„Gândul” CTP-ului – fraudă la imaginea BNR-ului

DISTRIBUIȚI

Zilele trecute, publicația „Gåndul“, unde tronează Cristian Tudor Popescu, mega-deontologul iliescianismului deșănțat – s-a relansat, printr-o fraudă grosolană, folosindu-se de imaginea BNR, respectiv de cea a guvernatorului Mugur Isărescu, pentru a-și compune un lustru de respectabilitate. Maniera insalubră și hoțomană a manevrei de PR a fost efectuată pentru a adăuga un soi de plus valoare specificului soios al brandului lugubrului CTP, „îmbunătățit“ prin maniere haiducești care i-ar fi umplut de respect pånă și pe haidamacii comuniști din a căror ideologie s-a infuzat CTP-ul nostru autohton.
În legătură cu utilizarea imaginii guvernatorului BNR de către crucișătorii lui Popescu,  ziarul „Curentul“ s-a adresat oficial conducerii BNR cu următoarele întrebări:
„Am remarcat că în cadrul campaniei de relansare a ziarului «Gåndul» a fost folosită și imaginea guvernatorului BNR, Mugur Isarescu.
În baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, vă rugăm să ne comunicați dacă guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, și-a asociat imaginea cu acest ziar în baza unui contract. Dacă există un contract, ce sumă s-a primit pentru promovarea ziarului? Decizia asocierii imaginii BNR cu ziarul «Gândul» a fost luată la nivelul conducerii băncii centrale sau a aparținut exclusiv guvernatorului?“
Cu promptitudine, Mugur Stet, purtător de cuvånt BNR, ne-a răspuns:

„1. Între dl. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, și ziarul «Gåndul» nu a existat și nu există niciun contract de publicitate. De asemenea, între BNR sau membri ai conducerii băncii nu există asemenea relații contractuale cu ziarul «Gândul».
2. Fotografia utilizată de ziarul «Gåndul», pentru promovarea imaginii acestui cotidian, a fost făcută cu ocazia realizării unui interviu.
3. În calitate de purtător de cuvånt al BNR, am prezentat ziarului «Gåndul» un protest în legătură cu folosirea fotografiei în scopuri promoționale.
Cu aleasă considerație“.

Așadar, fără nicio considerație sau bun-simț, „Gåndul“ l-a înhămat publicitar pe guvernatorul BNR la căruța cu ciraci de-ai lui Popescu.
Utilizarea frauduloasă a lui Mugur Isărescu pe post de vaselină pentru a da alunecuș rebrănduirii „Gåndului“ creat de CTP, pe banii lui Sorin Ovidiu Vîntu, este peste măsură de scandaloasă și nesimțită, mai ales avånd în vedere că tocmai Isărescu a fost cel care s-a străduit să blocheze activitatea cu caracter infracțional a lui Vîntu cerånd, cu ani în urmă, un control sever la cele două bănci controlate de SOV – BRS și BID.

Mălaiul lui Vîntu din „Gândul“ lui CTP

Fondarea cotidianului „Gåndul“ de către CTP este nemijlocit legată de numele îngånduratului Sorin Ovidiu Vîntu, deși Popescu a negat inițial. Apartenența CTP-ului la rețeaua de suport a lui SOV – piticii săi de grădină din presă și politică – a ieșit în evidență în ultima perioadă, cånd Popescu s-a remarcat drept un apologet furibund al scrofulosului mogul de pripas ajuns la bulău, pentru scurtă vreme.
În ianuarie 2007, Cristian Sima, fost membru al consiliului de administrație al Bursei de Valori București, a declarat într-un interviu că ziarul „Gåndul“ a fost făcut cu banii lui Vîntu. La plecarea de la „Adevărul“, după stoarcerea de bani a instrumentului fanion al fesenismului iliescian, Cristian Tudor Popescu, Bogdan Chireac („pielea p..lii – în definiție proprie“), Adrian Ursu (viitor fost ziarist, supranumit și „zeul somnului“), pe scurt gașca „Scånteia“, s-au asociat cu Mircea Dinescu („poetul-portofel“), care venea cu banii de acasă, cică, cam un milion și jumătate de dolari. De acasă de la Vîntu, dezvăluia Sima.
Contextul în care Cristian Sima a aflat de legătura dintre Vîntu și fondarea jucăriei lui CTP, „Gåndul“, era legat de intenția lui SOV de a încerca, în 2005, să pună måna pe Fondul Proprietatea, cu banii obținuți dintr-un fond de investiții cu emisiune continuă controlat de SOV, care ar fi vrut să-l utilizeze drept paravan pe Sima. Acesta a fost adus de Mircea Dinescu la întålnirea prelungită desfășurată la Otopeni, pe terenul lui Vîntu, cu prilejul punerii bazelor cotidianului „Gåndul“.
Ce a urmat se știe: „ziariștii“ de la „Gåndul“ au devenit măciucarii din galantarul eolian de la Realitatea. Shoppingul de loaze ipocrite, pseudo-lideri de opinie, a fost mereu plăcerea lui SOV. CTP, condeierul fostei renuvelate „Scånteia“, și-a mutat preaplinul gåndirii în studiourile din Casa Scånteii ale Realității. Popescu a devenit vandabil pe bani buni, scoși de Vîntu din frauda FNI, devenind din critic al excrocheriei FNI – realizator la televiziunea lui SOV, „omul de largă respirație culturală“, după cum îl definea recent CTP-ul de la „Gåndul“.
Nu degeaba afirma public Vîntu că „Gåndul“ e ziarul lui favorit.
Am menționat că utilizarea scandaloasă a imaginii BNR în campania de relansare a brandului creat de CTP pe banii de la Vîntu include o doză de cinism cu caracter simbolic și deoarece nu este prima oară cånd această instituție intră în arealul de mijloace utilizate de Vîntu pentru a-și atinge scopurile infracționale. Tocmai Isărescu, efigia BNR, utilizat acum abuziv de „Gåndul“ cetepist, a fost cel care a încercat, sfios, să curme combinațiile acestuia.

Blestemul Vîntu, Secu și BNR

Vîntu a intrat în lumea afacerilor din Capitală după 1990, cånd a trecut de la comercializarea de blugi, ciungă, ace, brice și carice, la achiziția și vånzarea de titluri de proprietate primite de romåni în șmecheriada cuponiadei pedeseriste din 1994. SOV s-a intromisionat pe piața de capital care începuse să se miște la mișto după 1995, penetrånd cu oamenii săi/ai Securității, convertiți în „capitaliști de bine“, Bursa de la București, și a înființat o societate de administrare a investițiilor, după numele lui, SOV Invest, care a puit monstrul FNI.
Sloganul soporific – „Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine“ – preluat de la Ion Iliescu, specialistul în repetarea hipnotică a îndemnului la Liniște (remember „Ion Ilici Iliescu – un președinte pentru liniștea voastră“), a reușit să atragă sute de mii de oameni, narcotizați și păcăliți de vectori de opinie publică de teapa unui Tatulici, care garantau că Fondul are randamente foarte mari, susținute de o mirobolantă politică de investiții super-extra-misterioasă. Presa våndută la pachet lui SOV a creat mitul istețului Vîntu, „genial“ de-al nostru, din popor, mai tare ca toți absolvenții de Harvard și Yale la un loc.
Trei ani de zile, Fondul – în realitate o clasică schemă Ponzi – a tot crescut cu sprijinul deloc dezinteresat al „ziariștilor“ cumpărați la kilogram, care i-au creat un profil de „investitor“ abil – convingere întărită de recrutarea de către Vîntu, spre finalul lui 1999 – începutul lui 2000, a unei echipe de specialiști din BNR care aveau sarcina de a înființa în jurul Gelsor – grup administrat exclusiv de cadre corupte ale SRI și ale fostei Securități – un grup financiar proaspăt spălat și apretat.
Vîntu l-a racolat pe Vlad Soare, fost viceguvernator al BNR, apoi membru în Consiliul de supraveghere a pensiilor private, Vasile Săvoiu, fost director în BNR, George Mucibabici, director în BNR și ulterior președinte al companiei de audit Delloite Romania, și pe Daniel Dăianu, fost securist, promovat intens de GDS, fost ministru de Finanțe, fost euro-parlamentar PNL.
Vîntu l-a recrutat și pe Nicolae Văcăroiu, fost premier și președinte al Curții de Conturi, Florin Georgescu, fost ministru de Finanțe și apoi prim-viceguvernator al BNR, plus un alt fost viceguvernator al BNR, Corneliu Croitoru, pentru a crea și conduce Banca de Investiții și Dezvoltare (BID). Toți acești specialiști în finanțe erau suspectați de apartenență la fostele structuri conspirate ale Securității, iar în ce-l privește pe Văcăroiu se știe că acesta face parte dintre cadrele de maximă încredere arondate făpturii diafane, curate și cinstite a lui Ion Iliescu, criminalul cu måinile roșii de sånge.
Vîntu a declarat că are capitalul necesar pentru BID din banii de la FNI, ceea ce a făcut obiectul unui dosar în justiție în care a fost achitat prin prescrierea faptelor. Numele membrilor rețelei pesediste a lui Vîntu este legat și de Banca Romånă de Scont care, de asemenea, s-a prăbușit și unde SOV a plasat la vårf un fost director al SIE din timpul lui Iliescu, Gheorghe Fulga.
Vîntu era atåt tare în gură la vremea aceea, avånd spatele asigurat de SRI-ul lui Timofte, sluga sa servilă, încåt își permitea să-l amenințe public pe Nicolae Cinteză, șeful Supravegherii din BNR, pentru că îndrăznea să îi deranjeze cu controale cele două bănci. Pentru a salva onoarea BNR, guvernatorul Isărescu a intervenit public, dar oricum cele două bănci au fost lichidate, banii au dispărut, iar dosarele s-au prescris după amånări repetate. Poate apropiata întoarcere în țară a lui Nicolae Popa, scos din țară de måna dreaptă a lui Timofte, sereistul Victor Velișcu, va aduce o rază de lumină în tenebrele afacerilor bancare derulate de gașca SOV.
Pånă una alta, BNR n-a scăpat nici acum de blestemul Vîntu, Isărescu ajungånd, fără voie, astăzi, agent de imagine al unui instrument media creat de CTP, inginerul vidanjei de la „Scånteia“, pe banii scoși din ingineria financiară (a se citi ciordeala) „genialului“ „om de (copro)cultură“ SOV.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.