În toate statisticile, rata sinuciderilor este considerată un indicator foarte important în privinţa sănătăţii mintale a unui popor. Se pare că judeţele cu cetăţeni maghiari (Sălaj, Harghita, Covasna) au cele mai multe sinucideri, încadrându-se în -rata de alarmă-. La nivel naţional, rata sinuciderilor la români este în medie de 13 cazuri la 100.000 de locuitori.
Specialiştii estimează că există un risc major ca numărul de sinucideri să crească dacă nu se vor face programe naţionale de prevenţie a sinuciderii şi un diagnostic precoce al bolilor mintale. Principala patologie psihiatrică ce generează sinuciderea este depresia. Pe de altă parte, se discută şi de o oarecare implicare a factorilor genetici în declanşarea comportamentului suicidar. Toate aceste concluzii au determinat autorităţile şi specialiştii din mai multe state occidentale să recurgă la programe complexe de prevenţie, cu participarea celor din mediile în care trăiesc minorii – şcoala, familie, comunitatea locală. În aceste condiţii, s-a emis un ghid prin intermediul căruia trebuie să existe programe de prevenţie a sinuciderilor în şcoli. Conform ghidului, programele trebuie să ţină cont de o serie de chestiuni ce solicită implicarea experţilor, a mediului academic, a părinţilor şi a comunităţilor locale. Potrivit specialiştilor, esenţiale pentru aceste programe preventive sunt studiile care stabilesc ce şi de ce se află la originea gândurilor sumbre ce-i bat pe tineri. Potrivit Ghidului de prevenţie a actelor sinucigaşe printre minori, programele de prevenţie a sinuciderilor în scoli trebuie să se concentreze pe câteva elemente-cheie. Specialiştii vorbesc de pregătirea profesorilor şi înlăturarea ideilor preconcepute legate de sinucideri, potrivit cărora tinerii aparţinând unui anumit mediu sau unei anumite etnii ar fi mai predispuşi la astfel de acte decât alţii. Mediul şcolar propriu-zis, respectiv arhitectura şcolii şi atitudinea profesorilor trebuie bine monitorizate.
