– Ajunsă în faliment, SC SAHIAFILM SA a devenit dintr-un reputat studio cinematografic o tentantă afacere imobiliară – La data de 1 iunie 2005, odată cu preluarea managementului de către actuala conducere, SAHIAFILM avea conturile blocate, instituit sechestru asiguratoriu pe activele imobiliare şi datorii la bugetul de stat de peste 14 miliarde lei – -Strategia managerială- a fostei conduceri, în frunte cu ex-directorul general, Ioan Cărmăzan, s-a rezumat la vinderea unui imobil şi a unui teren de 705 mp, în zona Bordei, la preţul de 28.650 USD şi pregătirea spre vanzare a sediului societăţii, din Bd-ul Aviatorilor, pentru 230.000 USD
După ce, în decursul anilor, a fost adus în sapă de lemn, Studioul de film Sahia a fost -partajat- de fosta conducere care a vândut unul dintre imobilele componente şi terenul aferent, aflate în zona Bordei, la preţ de -garsonieră de periferie-, cu numai 28.000 USD. Iar, printr-o politică de blocare a revitalizarii societaţii, şefii Ministerului Culturii pregătesc vânzarea, tot la preţuri de dumping, a întregului patrimoniu al studioului SAHIA.
Considerat înainte de decembrie *89, o veritabilă citadelă a filmului documentar autohton, Studioul de film -Sahia- a devenit, în perioada post-decembristă, pe de o parte, o piatră atârnată de gâtul conducerii Ministerului Culturii, iar, pe de altă parte, o sursă de venituri, mai mult sau mai putin licite, atât pentru echipele care au -manageriat- respectiva societate, cât şi pentru diverşi amatori de chilipiruri imobiliare. Potrivit datelor financiare şi a documentelor existente, în timp ce, o parte din patrimoniul SC. SAHIAFIM SA a fost vândută la un preţ derizoriu, prin blocarea unor demersuri a actualei echipe manageriale de redresare financiară, conducerea Ministerului Culturii încearcă, prin tot soiul de manevre şi controale ordonate, să diminueze valoarea societăţii pentru a fi scoasă la mezat, pentru diverşi amici, la preţ de second hand. Asta, mai ales în contextul în care, actualul director al SC SAHIA FILM, Marius Iuraşcu nu face parte din punct de vedere politic, dintre membrii sau simpatizanţii actualului partid de guvernământ. Dimpotrivă, fiind unul dintre fruntaşii Partidului Democrat, şeful studioului SAHIA a mai făcut şi -imprudenţa- ca, în perioada campaniei pentru referendumul din 19 mai, să pună -la bătaie- tot arsenalul tehnic pentru organizarea mitingurilor -pro-Băsescu-.
Moştenire ca o piatră de moară
Refăcând o parte din istoria zbuciumată a acestui studiou cinematografic a cărui perioadă de glorie s-a sfârşit odată cu decembrie *89, ar trebui menţionat faptul că, la preluarea managementului de către actuala echipă de conducere, la data de 1 iunie 2005, situaţia financiară a SC Studioul Cinematografic SAHIA FILM SA era dezastroasă, moştenirea numeroaselor trupe care s-au perindat pe la şefia societaţii fiind rezumată prin conturi blocate, sechestru asiguratoriu pe active imobiliare, precum şi datorii la bugetul de stat care depăşeau 14 miliarde lei. Mai mult, fiind considerată o potenţială -afacere imobiliară-, SC SAHIAFILM a reuşit să fie deposedată de unul dintre imobilele componente, prin vânzarea la preţ de nimic şi, dacă ar mai fi avut timp, conducerea avea pregatită vânzarea, tot la preţ de second hand, chiar a sediului societăţii, sediu aflat tot într-o zonă imobiliară tentantă a Capitalei, pe Bulevardul Aviatorilor nr.106. Asta, în condiţiile în care, SC SAHIAFILM mai dispune de un alt imobil la fel de rentabil şi aflat în vizorul descurcăreţilor de pe piaţa imobiliară, aflat pe strada Jean Luis Calderon.
Vânzare -rapidă şi rentabilă-
Aflată în pană finaciară, fosta conducere a Studioului SAHIA, reprezentată de directorul său, regizorul Benoni Ioan Cărmăzan, îşi pune în aplicare tot talentul managerial şi decide vânzarea unui imobil component al patrimoniului societăţii. Astfel, în data de 13 decembrie 2004, la ora 10.00, la sediul SAHIAFILM din Bd. Aviatorilor 106 au fost convocaţi, într-o Adunare Generală Extraordinară, toţi membrii AGA respectiv, preşedintele AGA, Gheorghe Bălăşoiu, reprezentanţii Ministerului Culturii,Mihai Vasile, Roxana Bălăuţă şi Albertina Năstase, precum şi directorul Benoni Ioan Cărmăzan. Convocată în mare grabă, cu statut extraordinar şi la final de an şi de mandat PSD, potrivit Hotărârii nr. 435 din 13.12.2004, adunarea generală cu pricina a decis practic, hăcuirea imobiliară a Studioului Sahia. În acest sens, membrii AGA au decis că -domnul director general Ioan Cărmăzan este împuternicit să analizeze şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare a imobilului-bunker situat în B-dul Mircea Eliade nr.1 A sector 1 Bucureşti, până la proxima şedinţă AGA-. Toate bune şi frumoase, numai că, la debutul aceleiaşi Adunări Generale, aceiaşi membri AGA au votat subiectele înscrise pe ordinea de zi iar, la punctul 2, fusese votată -oferta de cumpăre din partea SC ROMOVI COM SRL pentru bunker-, în timp ce, la punctul 3, era consemnată -împuternicirea domnului director general Ioan Cărmăzăn de către AGA în vederea efectuării acestei tranzacţii-. De unde reiese că, târgul fusese făcut de mult, iar toată mascarada cu AGA şi -analizarea până la proxima şedinţa AGA a vânzării- nu erau altceva decât -acoperiri regulamentare-, cu hârtii, a unor afaceri deja încheiate. De altfel, în graba de a da un tun pe ultimii metri de mandat, -băieţii agamani- n-au avut talentul de a lucra subtil deoarece, fatalitate, tot în data de 13.12.2004, între Virgil Romeo Tănăsescu, patronul SC ROMOVI COM SRL Bucureşti, şi Benoni Ioan Cărmăzan, director general al SC SAHIA FILM SA, a fost încheiat şi -contractul de vânzare cumpărare a imobilului-bunker situat în Bucureşti, B-dul. Mircea Eliade nr.1A, sector 1, cu o suprafaţă de 169,96 mp, precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 705 mp-. Iar, pentru acest chilipir, patronul SC ROMOVI şi al restaurantelor -Burebista-, Romeo Tănăsescu a scos din buzunar -imensa- sumă de -28.560 USD, inclusiv TVA, plătibil în lei, la cursul de schimb BNR din ziua plăţii-.
Proces costisitor, dar pierdut
Revenind la buclucaşa Adunare Generală Extraordinară AGA din data de 13 decembrie 2004, mai trebuie menţionat că, într-un -elan revoluţionar-, emisarii ministrului culturii din acele timpuri, Răzvan Theodorescu, au mai decis şi -întocmirea unei strategii privind relansarea economică a SC SAHIAFILM SA, inclusiv prin studierea posibilităţii de a fi vândut şi activul din B-dul Aviatorilor Nr.106- adică a sediului societăţii.- Ca şi în cazul -bunker–ului, prevăzătorii şefi ai Studioului Sahia găsiseră şi -binevoitorul- investitor, patronul societatii comerciale -Cota Alpin 1400-, care să ofere -fantastica- sumă de 230.000 USD, la cât fusese evaluat sediul central scos la vânzare. Numai că, din fericire şi din cauză de -schimbare politică-, -strategia privind relansarea economică a SAHIAFILM- nu s-a mai materializat. Însă, în încercarea de a recupera imobilul bunker, actuala conducere, la -sfaturile- unui membru AGA, Mihaela Hamza, care a propus ca societatea sa fie reprezentată în instanţă de avocat Aurica Grigorescu, a pierdut, odată cu procesul, şi peste 30 miloane lei. -Mai târziu am aflat că aceiaşi doamnă Aurica Grigorescu reprezenta Ministerul Culturii în speţele unde Mihaela Hamza era de găsit în AGA sau CA ale societăţilor aflate în subordinea Ministerului Culturii: RADEF, România Film, Animafilm sau ROFILM unde, în anumite procese, sumele încasate de biroul de avocatură al doamnei Grigorescu erau mai mari decât debitele recuperate în instanţă-, a afirmat directorul SAHIAFILM, Marius Iuraşcu, care a menţionat că -numai RADEF a plătit Cabinetului de avocatură Aurica Grigorescu peste 7 miliarde lei, în condiţiile în care cabinetul de avocatură a facturat 2.123.480.000 lei, iar sumele recuperate de RADEF sunt de 6.702.749.500 lei-.
Blocajul lui Iorgulescu
Aflaţi în două tabere politice diferite şi ireconciliabile, directorul SAHIAFILM, Marius Iuraşcu, şi ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, se duelează pe tărâm financiar. Astfel, după ce anul 2006 a fost încheiat cu un profit de peste 550.000 RON, potrivit directorului Iuraşcu, -reprezentanţii Ministerului Culturii în AGA au refuzat vehement aprobarea accesării unui credit bancar destinat dezvoltării-. Mai concret, directorul Studioului SAHIA a precizat că, -unica politică a Ministerului Culturii este de prăbuşire financiară a societăţii în vederea unei privatizări subevaluate. Asta, în condiţiile în care, numai valoarea imobiliară estimată a celor două sedii, din Aviatorilor şi Calderon, este de peste 7 milioane euro-.
Aşa încât, dintr-o -piatră de moară- legată de gâtul -părinţilor- din fruntea Ministerului Culturii, fostul studiou destinat producţiilor documentare a devenit o mireasă urâtă, dar cu o zestre imobiliară tentantă pentru -băieţii deştepţi-.
Bunker cât o garsonieră
Amplasat în Bulevardul Mircea Eliade nr. 1A şi vândut cu 28.560 USD, inclusiv TVA, fostul imobilul al SC SAHIAFILM avea o suprafaţă utilă de 124,85 mp şi era compus din: 2 birouri, 3 depozite de filme, 2 grupuri sanitare şi 2 holuri. De asemenea, în acelaşi preţ, lui Romeo Tănăsescu, patronul lanţului de restaurante -Burebista-, i-a mai fost vândut şi dreptul de a folosi şi terenul aferent, în suprafaţă de 705 mp.
