Home Cultură Cinematograful – o pasiune braziliana

Cinematograful – o pasiune braziliana

DISTRIBUIŢI


Doar sapte luni au fost necesare brazilienilor pentru ca extraordinara inventie a fratilor Lumiere, prezentata la 28 decembrie 1895 la Paris, sa devina eveniment, la Rio de Janeiro. Era un semnal puternic pentru inceputul unei noi ere, La Belle epoque, ce se va intinde pana la 1912 si va reprezenta una dintre etapele cele mai bogate ale productiei cinematografice braziliene. Cinematograful brazlian cunostea perioade alternative de mare succes, ca in anii *40, cand producea, una dupa alta, faimoasele chanchadas, dar si momente de dificultate. Industria cinematografica intra parca intr-un con de umbra in 1990, cand, printr-o decizie inalta, Embrafilme (Intreprinderea Braziliana de Filme) si Concine (Consiliul National al Cinematografului) se dezarticulau. Dar marea forta creatoare, si in acest domeniu, a brazilienilor ii facea sa isi vina iute in fire, si daca facem o socoteala rapida, ei produceau cam 30 de lungmetraje pe an, cu costuri relativ scazute. In 1996, un mare exemplu ce indica capacitatea de recuperare a cinematografului brazilian il constituia filmul O Quatrilho de Fabio Barreto, pelicula nominalizata pentru Oscar la categoria filmului strain. Era pentru prima data cand Academia de Arte Cinematografice americana nominaliza un film brazilian, desi in palmaresul acestei arte sunt mai bine de 50 de premii internationale de cea mai inalta categorie.

Prima imagine cinematografica a pamanturilor braziliene a constituit-o Golful Guanabara, filmare realizata la 12 iunie 1898, dintr-o barca. Urmau documentare pe teme sportive, altele captand frumusetile naturii, pe cele ale oraselor, ca apoi sa urmeze in prima decada a secolului XX o casccada de melodrame avand drept miez crime reale, povesti de amor nefericit, sau muzicaluri incantatoare, acompaniate pe viu din sala, ca sa nu mai vorbim de jurnalele de actualitati. Atat de mare a fost pasiunea pentru cinematograf, incat in unicul studio existent la Rio de Janeiro, si apartinand lui Jose Labanca, se produceau anual peste o suta de pelicule. O asemenea vitalitate era rezultatul accesului producatorilor locali la circuitele de distributie, impulsionat ulterior si prin sosirea nord-americanilor pe piata braziliana de profil. Interesati sa comercializeze cinematograful made in USA, acestia s-au asociat in 1911 cu Francisco Serrador, deschizand un enorm numar de sali in toata tara, dar facand sa diminueze drastic productiile nationale.

In 1929, apare primul film brazilian sonor si doua filme clasice care anticipau cu trei decenii un anume limbaj cinematografic, cel al lui Alain Resnais.

In anii *30, filmul muzical, gen importat din SUA, va cuceri gustul publicului, iar Alo, alo Brasil devenea un succes urias in categoria -filmul de carnaval-. Studioul Cinedia era continuat de puternica producatoare Atlantida, controlata de marele distribuitor Luis Ribeiro. In anii 1940, 1950, este perioada popularelor comedii numite chanchadas, realizate de Anselmo Duarte cu celebrul cuplu Oscarito si Grande Otelo. Carmen Miranda devenea in acel moment o vedeta hollywoodiana de mare anvergura, filmele si cantecele ei sunt si astazi incantatoare, si la Rio exista si un muzeu dedicat ei. In anii *50, Casa producatoare Vera Cruz initia un cinematograf preocupat de o estetica braziliana, inspirat din invatamintele neorealismului italian, si marele regizor Nelson Pereira dos Santos, cu filmul sau, Rio, 40 graus (1955), se concentra pe denuntarea neajunsurilor sociale, evoluand in deceniul 60 spre miscarea Cinema Novo, versiunea locala a nouvelle vague francez. Cinema Novo obtinea Palme D*Or la Festivalul de la Cannes cu filmul O Pagador de Promessas, dupa ce filmul brazilian mai obtinuse acelasi premiu pentru poeticul Orfeo Negro, si incantatoarea sa muzica.

Filmele lui Nelson Pereira dos Santos, ale lui Glauber Rocha si ale altor nume la fel de glorioase vor ridica cinematograful brazilian la un nivel exceptional pe harta culturii mondiale. Anii *70 cunosc o noua categorie de comedii picante, cu o conotatie erotica evidenta. Lor li se alatura comediile naive, filmele cu actori-copii, totul indreptandu-se catre un cinematograf national si mai popular, scotand in evidenta si capacitatea literaturii braziliene de a penetra lumea cinematografului, prin productiile realizate dupa operele lui Jorge Amado, cu splendida Sonia Braga ca protagonista.

O data cu disparitia lui Embrafilme si a unor mecanisme de finantare ale industriei cinematografice braziliene, ca si internationalizarea festivalurilor de cinema, multi regizori se vor indrepta catre banoasa munca de publicitate. Din 1993, Guvernul Itamar Franco va crea o noua legislatie de sprijinire a cinematografului si de finantare a sa, facand sa apara o noua perioada plina de rezultate exceptionale in lumea filmului brazilian. Filme cum ar fi Carlota Joaquina, Terra Estrangeira, Veja esta cancao sunt mari succese, fiind in acelasi timp si filme de calitate.

Urmandu-si evolutia de la centrele traditionale din Rio si Sao Paulo spre alte regiuni ale tarii, cunoscand o diversitate foarte ampla si nume noi, o noua generatie de regizori, cum ar fi Tata Amaral, Lirio Ferreira si Paulo Caldas cuceresc recunoastere in lumea festivalurilor si devin nume de referinta. Recuperarea cinematografului brazilian este in plina desfasurare, lumea profesionistilor dorind sa il vitalizeze si printr-un procentaj fix de filme braziliene ce trebuie prezentate anual. Cinematograful brazilian, o alta fateta a chipului creator al Braziliei, este si el un prilej de mandrie pentru aceasta tara-continent.

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.