Acasă Cultură Malvina Ursianu si sansa -filmului de autor-

Malvina Ursianu si sansa -filmului de autor-

DISTRIBUIȚI

In ciclul de documentare culturale initiat de TVR Cinema (director: Dan Necsulea) se inscrie la -loc de cinste- portretul cinematografic Filmul ca viata de Cristina Oancea, dedicat regizoarei Malvina Ursianu. Este un frumos si substantial eseu documentar (de metraj mediu), a carui difuzare recenta pe micile ecrane ne determina sa zabovim asupra unei cariere cinematografice de exceptie, unica – de fapt – in perimetrul filmului romanesc. Spune autoarea (si filmul ii reia spusele): -Filmul, asa cum il practic eu, este limba mea materna, este limba in care vorbesc si in care tac-. Efectiv, cele 10 filme pe care le are la activ regizoarea (incluzand aici si filmul pe care il incheie in momentul de fata, Ce lume vesela…) sunt, toate niste -filme de autor-, niste marturisiri, niste profesiuni de credinta. De la debutul cu Gioconda fara suras in 1968 pana la filmul de televiziune Aici nu mai locuieste nimeni din 1995, filmele Malvinei Ursianu sunt filme scrise si regizate de ea, cu un raspicat crez artistic, in care s-a identificat nu o data, pana la confundare, cu destinul personajelor sale, nascute din ea, indiferent de conditionarile lor spatile si temporale. Documentarul-portret realizat de Cristina Oancea la TVR Cinema (cu concursul unei echipe de buni profesionisti, directorul de imagine Ion Cristodulo, monteuza Mioara Maftei, semnatarul ilustratiei muzicale ing. Lucian Ionescu, autorul coloanei sonore Ion Holtea, producator fiind Lucia Hossu Longin) este axat tocmai pe interferentele semnificative si nu o data seducatoare ale filmului cu viata, cu propria biografie, in opera Malvinei Ursianu. De aici vine si titlul eseului documentar Filmul ca viata…

Inceputul regizoral al Malvinei Ursianu s-a produs cu aproape 35 de ani in urma, o data cu premiera filmului Gioconda fara suras. Antecedentele sale cinematografice sunt mult mai vechi insa, regizoarea a -invatat- cinematograful (ca asistenta de regie) la scoala unor maestri ca Victor Iliu si Jean Georgescu, debutul sau regizoral se putea produce cu un deceniu inainte, cand scria scenariul Bijuterii de familie (dupa Petru Dumitriu), dar era indepartata – din motive politice – de la regia peliculei, pe care avea s-o realizeze Marius Teodorescu, fiind reintegrata profesional abia dupa un deceniu. Nici aceste interferente de film si viata nu sunt de neglijat: -deceniul de gandire- a avut, neindoios, o importanta esentiala in devenirea cineastei, in structurarea strategiei sale filmice, evidentiata inca de la debutul cu Gioconda fara suras.

Filmul acesta -analiza- cazul unui esec sentimental: eroina a renuntat, candva, la viata personala in favoarea vietii – si reusitei – profesionale si, dupa 20 de ani este pusa in situatia de a-si evalua greselile trecutului. Nu este tocmai lipsit de semnificatii faptul ca personajul Giocondei isi pierde surasul in perioada anilor *50-*60. Drama moderna propusa de Malvina Ursianu, atunci, in 1968, are o conotatie suplimentara: aflata in interiorul tramei (si al dramei), identificandu-se cu eroina titulara autoarea avertizeaza, in nume propriu, ca fiecare om trebuie sa se simta responsabil nu numai pentru propriul destin, ci si pentru destinul celuilalt. Din mai multe puncte de vedere – estetice, morale, filosofice – intrarea in cinematograf a Malvinei Ursianu poate fi considerata, asadar, evenimentiala.

Cel de al doilea lung metraj al autoarei, Serata, a fost prima creatie cinematografica inspirata de evenimentele lui august *44. Spunea, la un moment dat, regizoarea, referindu-se la acest moment istoric: -nu a fost un eveniment pe langa care cei care l-au trait, indiferent de varsta, sa poata trece fara sa si-l aminteasca sau sa-si poata permite sa-l ignore in cursul carierei lor artistice-. Serata ramane un film singular in contextul peliculelor consacrate momentului istoric din august *44 (dupa Serata, din 1971, Malvina Ursianu avea sa re-abordeze subiectul peste ani, in Linistea din adancuri, 1981, si, apoi, in Pe malul stang al Dunarii albastre, in 1983). Personajele naratiunii cinematografice, ca si structura conflictului, ca si -serata- insasi sunt situate pe paliere simbolice. Urmatorul film de autor al Malvinei Ursianu a fost Trecatoarele iubiri (1974), filmul unui sentiment (al dorului si iubirii de tara), sfarsitul unei rataciri, trezirea unei constiinte. Aparent, Intoarcerea lui Voda Lapusneanu, filmul din 1980 al Malvinei Ursianu, iese din sfera cinematografului-marturisire, este un film istoric -suta la suta-. Dar acest film istoric suta la suta ramane, in intregul lui, o profesiune de credinta a autoarei, o originala interferare a contemporaneitatii cu trecutul, un veac al XVI-lea sfasiat de lupte, framantari si tradari, ale carui rezonante vin spre prezentul imediat. Ramanand in perimetrul primelor patru filme de autor ale Malvinei Ursianu, nu putem trece repede peste actrita cu care regizoarea se identifica in filmele sale, Silvia Popovici, o Gioconda fara suras atat in filmul de debut al regizoarei, cat si in rolul Alexandrei din Serata, in rolul Lena din Trecatoarele iubiri, in personajul Ruxandrei Doamna din Intoarcerea lui Voda Lapusneanu. Cultul pe care regizoarea l-a avut (si il are) fata de -interpretii de suflet- este inca o dimensiune a filmului ca viata pe care recentul documentar produs de TVR Cinema il evidentiaza cu tact si inteligenta.

Filmul ca viata merge mai departe pe firul vietii si artei acestei cineaste de exceptie. Marturisirile autoarei – cele din viata, cele din filme – continua sa se interfereze, intr-un seducator joc de umbre si lumini. Revedem clipe din urmatoarele filme ale regizoarei, din O lumina la etajul zece, din Figurantii, din filmul de televiziune Aici nu mai locuieste nimeni, o regasim pe platouri, filmand din nou (pentru filmul pe care-l vom vedea, probabil, in toamna, Ce lume vesela…), ii regasim privirea patrunzatoare si gandul iscoditor. Portretul autoarei din recentul documentar produs de TVR Cinema ramane un document de pret despre o regizoare pentru care cinematograful inseamna viata si viata inseamna cinematograf. Mi-as aminti, in incheierea acestui comentariu, o inspirata -schita de portret- pe care i-o facea Malvinei Ursianu, candva, criticul de teatru si film Florian Potra: -Autoare cu un coerent ?çprogram?ê estetic si moral, Malvina Ursianu militeaza in filmele sale – caracterizate printr-un flux de cerebralitate incalzit la flacara unei activitati si ironii subtile – pentru o arta ideologic angajata si in acelasi timp plina de rafinament, stiind ca ?çoperele lipsite de valoare estetica, oricat de inaintate ar fi din punct de vedere politic, raman ineficace?ê. Aceasta, fie ca e vorba de prezentul cetatii, fie ca e vorba de evocarea trecutului national-.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.