
O personalitate emblematică a științei românești Traian Vuia (1872-1950)
La trecerea a [ase decenii de la stingerea din via]` a pionierului avia]iei mondiale, Traian Vuia, \n Aula Academiei Române s-a desf`[urat o sesiune omagial` care, prin bog`]ia de idei [i informa]ii, a reu[it, cum s-a spus, s` \mbog`]easc` istoria [tiin]ei. |n deschidere, acad. Valentin Vlad, vicepre[edinte al Academiei Române, a subliniat: „De[i era mai degrab` un autodidact \n inginerie, Traian Vuia a ob]inut, la 17 august 1903, un brevet \n Fran]a pentru un aeroplan – automobil [i apoi, \n 1904, un alt brevet pentru un motor cu care a echipat prototipul s`u. La 18 martie 1906, la Montesson, lâng` Paris, a f`cut primul zbor din lume cu mijloace proprii la bord. Avea 34 de ani“. Pentru meritele sale deosebite a fost ales, \n 1946, membru de onoare al Academiei Române. Acad. Gleb Dr`gan, pre[edintele Sec]iei de {tiin]e Tehnice, dup` o enumerare a principalelor crea]ii tehnice ale lui T. Vuia, a men]ionat c` memoria \i este cinstit` prin acordarea numelui s`u satului natal, Surducul Mic, jud. Timi[, Institutului Politehnic din Timi[oara, unor institute de cercetare [i unui premiu al Academiei Române. Au urmat comunic`rile sus]inute de: prof. univ. Corneliu Berbente – „Traian Vuia, inventator, aviator [i om de [tiin]`“; gen. (r) Iosif Rus – Documente inedite privind crea]ia tehnic` a lui Traian Vuia“; gen. (r) Dumitru Dorin Prunariu – „Traian Vuia \n contextul aeronautic interna]ional“; prof. univ. Radu Homescu – „Traian Vuia \n documente diplomatice“; dr. ing. Ioan-Vasile Buiu – „Unele aspecte privind pe Traian Vuia“ [i ing. Alexandru Bartoc – „Traian Vuia \n filatelie [i numismatic`“. |n sala „Th. Pallady“ a Bibliotecii Academiei Române a fost deschis` o expozi]ie dedicat` lui Traian Vuia.
Inventator, aviator [i om de [tiin]`
M`rturisea Traian Vuia: „Eu nu am c`utat niciodat` gloria, fiindc` [tiu c` gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personal`, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importan]` are cine a f`cut aceste lucruri, important este c` ele exist`“. A fost un crez de via]` care l-a dus la realiz`rile ce l-au consacrat \n istoria [tiin]ei române[ti [i universale, dar care nu l-a ferit de \ntâmpl`ri ce i-au umbrit via]a [i, prin toate, r`mâne un model de inventator, deschiz`tor de drumuri, om de o nobil` modestie, un patriot luminat \n cel mai deplin sens al cuvântului. |[i amintea cum „\nc` din copil`rie aveam convingerea, aveam credin]a, ba chiar certitudinea solu]iei problemei zborului prin mijloace mecanice“. S-a n`scut la Surducul Mic, jud. Timi[, ast`zi Traian Vuia, unde a f`cut [coala primar`, dup` care a urmat liceul la Lugoj, luându-[i, \n 1892, bacalaureatul. A plecat la Budapesta [i s-a \nscris la sec]ia Mecanic` a Politehnicii, dar, dup` un an [i jum`tate, urmeaz` Facultatea de Drept [i, \n 1901, \[i ia licen]a \n [tiin]e juridice. Revenit \n ora[ul natal se dedic` preocup`rilor [tiin]ifice, [i când, \n 1902, pleca la Paris avea \n minte proiectul pentru „aeroplanul-automobil“. Un an mai târziu, depunea la Academia de {tiin]e din Fran]a un memoriu \n care descria o ma[in` de zbor mai grea decât aerul. Memoriul a fost respins cu men]iunea: „Realizarea zborului cu un aparat mai greu decât aerul este o himer`“. |n 1906, zborul de la Montesson l-a consacrat pe T. Vuia ca unul dintre pionierii avia]iei [i ora[ul \i p`streaz` \nc` vie memoria, bustul este expus permanent \n holul prim`riei. |n 2006, la vernisajul expozi]iei „Aripi române[ti“, i-a fost dedicat` o ampl` manifestare aniversar` \n cadrul c`reia a fost lansat` cartea „Pioneri ai avia]iei mondiale. Traian Vuia [i epoca sa“.
Cu Dumitru Prunariu am parcurs „o perioad` de efervescen]` interna]ional` \n domeniul zborului, acesta incitând [i aprinzând spirite, \ndemnând la un nou tip de aventur` \n cunoa[tere, dar [i la o cercetare tot mai elaborat`, punând \ncet, \ncet bazele unui domeniu de activitate atât de implicat [i implicând indispensabil societatea uman`“. Din numeroasele exemplific`ri am re]inut c`, \n 1874, Felix du Temple a construit la Brest (Fran]a) un avion din aluminiu cu o greutate de 80 kg. (f`r` pilot) cu care a reu[it s` se desprind` de sol pe o distan]` foarte mic` [i pentru un timp foarte scurt, fiind recunoscut ca primul zbor propulsat din istorie. „Perioada 1900-1910 este considerat` era pionerilor aparatelor mai grele decât aerul“. Prioritatea primului zbor cu un aparat mai greu decât aerul a fost viu discutat`, cel mai des fiind citate aparatul „Flyer“ al fra]ilor Wright [i aparatul „14 bis“ al lui Santos-Dumont. Indiscutabil, fiecare \[i are meritele sale [i discu]iile privind prioritatea sunt, nu odat`, de natur` extra-[tiin]ific`. „|n acest context, numai eforturile mari depuse de români inimo[i pasiona]i de avia]ie, de la Academia Român` [i alte institu]ii oficiale ale statului, au f`cut ca [i T. Vuia s` aib` recunoa[terea meritelor lui, publicate mai mult sau mai pu]in de institu]ii [i \n presa interna]ional`“.
T. Vuia s-a ferit de asemenea discu]ii, nu [i-a revendicat vreo prioritate, \mp`rt`[ind convingerea c` important` r`mâne \mplinirea acestui vis [i mai pu]in cine l-a realizat. {i-a continuat cu acela[i devotament munca, [i Corneliu Berbente a descris pe larg unele dintre contribu]iile sale [i \n alte domenii cum sunt cele ale zborului, termoenergeticii [.a. |ntre altele, au fost men]ionate cele dou` elicoptere [i acel „Generateur a vapeur“, realizat \mpreun` cu Emmanuel Yvonneau, cunoscut sub numele de cazanul Vuia pentru perfec]ion`rile pe care le-a adus inventatorul român. A fost „talentat, vizionar, cu o intui]ie extraordinar`, muncitor, modest, cu realiz`ri aproape de perfec]iune, folosind mijloace materiale mereu sub strictul necesar, patriot distins, \n 1931, cu Ordinul Ferdinand I, clasa Comandor pentru contribu]ia adus` la \nf`ptuirea Marii Uniri, Traian Vuia este una dintre marile personalit`]i ale ]`rii“.
Poate se [tie mai pu]in c` Traian Vuia, \n calitate de consilier tehnic, a participat la Conferin]a de Pace de la Paris, [i Radu Homescu, cercetând \n arhivele Ministerului Afacerilor Externe a g`sit o adres`, semnat` de Caius Brediceanu, \n care se solicita un pa[aport diplomatic pentru Traian Vuia („consilier la Delega]iunea transilvan`“) pentru „o misiune la Bruxelles“. Tot aici se g`se[te [i publica]ia scris` „Le Banat (Timishana)“, ap`rut` \n 1918, \n paginile c`reia se g`sea o hart` [i un tabel statistic privind raportul etniilor din aceast` provincie. Un alt document g`sit \n Arhivele Ministerului Afacerilor Externe vizeaz` „un contract oneros pe care Vuia \l semneaz`, cedând f`r` s` vrea probabil datorit` unei redact`ri insidioase, drepturile de autor asupra brevetelor unui originar din România Kireschen Kira Bellagio“. Dup` o suit` de demersuri, brevetele de inven]ie se afl` acum, aproape \n totalitate, la Biblioteca Academiei Române. Bolnav, T. Vuia s-a stins din via]` la 2 septembrie 1950 [i, dup` aceast` dat`, au \nceput demersurile pentru recunoa[terea personalit`]ii lui, Petru Groza având un rol important, cum a reie[it [i din documentele prezentate.
Cu adev`rat, comunic`rile, prin ineditul multora dintre date, \mbog`]esc un capitol important din istoria [tiin]ei române[ti \nc` deschis pentru cercet`ri viitoare. R`mân actuale cuvintele lui Victor Eftimiu: „Numele (lui T. Vuia) trebuie s` fie, mâine, cunoscut pe \ntreg globul. Fiindc` Vuia nu este numai al nostru, ci al \ntregii omeniri“.