Acasă Cultură România 1945-1989, Enciclopedia regimului comunist

România 1945-1989, Enciclopedia regimului comunist

DISTRIBUIȚI

Eveniment

Recent, în Aula Academiei Române au fost lansate volumele „Represiunea“ și „Instituții de partid, de stat, obștești și cooperatiste“ din amplul proiect „România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist“ aflat în derulare la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului(INST) al Academiei Române. În deschidere, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, afirmând că aceste noi volume marchează împlinirea a două decenii de la înființarea Institutului, a subliniat că ele reflectă o imensă și intensă muncă de laborator. Întreaga activitate de cercetare, coordonată de dr. Radu Ciuceanu, directorul Institutului are ca obiectiv culegerea, arhivarea și publicarea documentelor referitoare la totalitarism. „E important pentru generațiile tinere, mai ales pentru cele născute după 1989, să afle, să cunoască și să înțeleagă ce s-a întâmplat în aproape jumătate de secol de dictatură comunistă ca pe viitor nici un fel de dictatură să nu mai fie în această țară“. Pentru acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, volumele reconstituie marea dramă prin pe care a suportat-o poporul român, peste care în ultima vreme se trece „mereu mai ușor“ iar „aceste volume sunt menite să țină trează conștiința“, cu atât mai mult că sunt elaborate „fără ură și părtinire“, într-un exemplar spirit științific. Echipa de cercetători de la Institut este relativ mică, între ei mulți tineri care investesc în activitatea lor seriozitate și răspundere, cum se poate constata în numeroasele lucrările apărute de-a lungul celor douăzeci de ani și în apariția regulată a revistei „Arhivele totalitarismului“. În comunicarea sa, acad. Răzvan Theodorescu a subliniat caracterul riguros științific al lucrărilor, temeinicia documentării și lipsa oricărei umbre de incriminare. Este motivul principal pentru care ar fi bine ca o viitoare istorie a regimului comunist să fie elaborată de un institut al Academiei. ?ê?£i o ideea ce a revenit ca un leitmotiv: „Ca istorici nu trebuie să condamnăm, ci să judecăm și să transmitem mai departe“. Au mai avut alocuțiuni pe marginea celor două volu­me PS Varlaam Ploieșteanu, episcop – vicar patriarhal, dr. Dănuț Doboș, reprezentant al Bisericii romano-catolice, acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, dr. Radu Ciuceanu, director INST, acad. Dinu Giurescu, dr. Vladimir Iliescu de la Universitatea Aachen – Germania, conf. univ. Octavian Roske și dr. Dan Cătănuș.
Programul de cercetare „România 1848-1989. Enciclopedia regimului comunist“, în care se înscriu și cele două apariții editoriale, are trei direcții tematice – forme de rezistență totalitară; instituții, mecanisme și forme de represiune; dinamica instituțiilor – început în anul 2006. Volumul, „Enciclopedia regimului comunist. Represiunea“ (vol. II: F-O) a fost realizat de o echipă de cercetători coordonată de dr. Octavian Roske, secretar științific al INST, și poate fi considerat o continuare a seriei „Mecanisme represive în România“. Volumul cuprinde informații despre locurile și centrele de detenție, formele de represiune și, firește, despre victime – grupuri sociale, instituții, culte religioase, asociații religioase, organi­zații, grupuri, mișcări sau asociații. De remarcat, între altele, omniprezența factorului ideologic care deținea controlul quasitotal asupra vieții sociale. Pentru a evita unele suprapuneri, într-un fel inerente, s-a optat pentru o anume complementaritate, unele articole trimi­țând spre câmpuri tematice înrudite într-o alcătuire ce se dovedește până la urmă unitară. Rigoarea științifică este detecta­bilă în fiecare articol care e însoțit de o bibliografie orientativă în ordine alfabe­tică – arhive, istorie orală, legislație, volume și articole –, după autor sau, când a fost cazul, sursele de pe internet.
Cel de al doilea volum, „Enciclopedia regimului comunist. Instituții de partid, de stat, obștești și cooperatiste“, coordonat de Dan Cătănuș, prezintă, în aproape 2000 de articole, sistemul politic din țara noastră. Este prezentat întreg sistemul instituțional, cum se precizează în „Cuvânt înainte“, ca „o unitate a partidului, statului și organizațiilor obștești“, întemeiată pe „ideologia unică marxist-leninistă, convergența sarcinilor politice…și, mai presus de toate, conducerea unitară exercitată de partid“. Radu Ciuceanu, directorul INST, a adăugat că apariția acestor lucrări este prilejul unui bilanț „economic cu o parte istorică“ și că în întreaga activitate de cercetare și în elaborarea acestor lucrări „rigurozitatea a fost prima condiție acoperită“. Pentru volumele următoare va fi nevoie și de aportul unor cercetători de alte specialități cum ar fi, de pildă, economiști. Amintind de existența unor „cotloane“ încă necunoscute din istoria noastră, Radu Ciuceanu a insistat pe redarea faptelor așa cum au fost în realitate, pe evocarea oamenilor care merită admirația, pentru a încheia citând cuvintele rostite de Iuliu Maniu: „Domnilor, am învins, dar asta nu înseamnă că vom și supraviețui“  Acad. Dinu Giurescu a recunoscut că este „un beneficiar“ al activității de cercetare din acest Institut, lucrările apărute de-a lungul anilor fiindu-i folositoare pentru studiile pe care le-a elaborat. Ceea ce se constituie ca noutate în volumul dedicat instituțiilor este o extensie a preocupările către o arie mai puțin cercetată până acum. Rod al muncii în echipă de cercetători de vârstă tânără și mijlocie recentele apariții editoriale dau „sentimentul unui lucru bine făcut“.
PS Varlaam Ploieșteanu a felicitat Institutul pentru întreaga activitate reflectată și în aceste volume în care sunt surprinse și aspecte din viața Bisericii Ortodoxe din anii regimului comunist ateu când a trăit o adevărată tragedie. „Biserica este prezentată mai ales prin instituțiile sale: biserici, instituții de învățământ, mănăstiri sau prin ierarhi, profesori de teologie și străluciți duhov­nici din mănăstiri care au suferit din plin rigorile unui regim ateu, anticreștin“. Sunt prezentate și alte confesiuni creștine ca Biserica romano-catolică, greco-cato­lică, cele protestante, cultele neoprotes­tante sau organizații creștine ca Oastea Domnului și alte organizații care au fost desființate, distruse iar liderii lor aruncați în închisori, unde unii dintre ei au murit. Biserica romano-catolică, afirma Dr. Dănuț Doboș, a devenit, după 1948. „o țintă predilectă“ a regimului comunist. Represiunea a început prin desființarea ordinelor și congregațiilor și în desfășu­rarea ei a ajuns până la expulzarea sau arestarea călugărilor și călugărițelor, nu puțini dintre ei sfârșind în închisorile comuniste. Într-un fel a fost ilustrat adevărul cuvintelor emblematice ale marelui istoric David Prodan: „Cât de greu e să revenim la adevărata istorie“.
În alocuțiunea sa, acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, a prezentat marea dramă prin care a trecut Academia Română în vara anului 1948 când a primit cea mai grea lovitură din istoria sa, „decapitarea și epurarea masivă – premise ale degradării intelectuale și instituționale (1948-1989), până la limita dispariției, al imensei sale jertfe umane și materiale“. La 9 iunie 1948 Academia Română a devenit Academia Republicii Populare Române, instituție de stat, subordonată direct Președinției Consiliului de miniștri, căreia trebuia să-i prezinte „periodic dări de seamă asupra activității sale“. Drept urmare au fost îndepărtați 97 de membri dinte care 21 academicieni, 47 membri corespondenți și 29 membri de onoare. 30 de membri au fost întemnițați și condamnați în total la peste 120 de ani de închisoare, nouă dintre ei sfârșindu-și viața în detenție. Numele tuturor vor fi înscrise pe o placă spre cuvenită neuitarea a felului în care și-au onorat titlul de membru al Academiei Române. Seria injustițiilor la care a fost supusă instituția academică a culminat cu pierderea bunurilor mobile și imobile ce-i fuseseră donate.“ Cum se știe, din 1990 Academia Română a început un proces de renaștere, însă „vindecarea rănilor provocate de actul din 1848, adâncite și cronicizate de-a lungul a mai bine de patru decenii, se dovedește acum, după mai bine de 20 de ani a fi de durată, solicitând eforturi imense atât în domeniul mentalităților, cât și pe plan material și financiar“. În anii postdecembriști, Academia Română și-a recăpătat menirea de odinioară ca for de consacrare și centru de cercetare fundamentală, un spațiu de grație unde se cultivă și se atestă creativitatea, performanța și excelența.

Colaborare cu Academia Română

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.