Acasă Economia de Dreapta Economia la feminin, mentalitatea la masculin

Economia la feminin, mentalitatea la masculin

DISTRIBUIȚI

Pornesc analiza economiei la feminin de la cotroversata inițiativă europeană. Tabloul arată cam așa: prea mulți pantaloni și nici pe departe suficiente fuste în sălile de consiliu ale companiilor. Așadar, comisarul pe justiție, Viviane Reding, a inițiat un proiect pentru creșterea prezenței  femeilor în structurile de top din companii până la 30% în anul 2015 și până la 40% în anul 2020. Ca urmare, Parlamentul European a adoptat o rezoluție pentru susținerea acestei propuneri în iulie 2011. Patru state membre (Franța, Olanda, Italia și Belgia) au adoptat deja măsuri obligatorii similare. Alte state au încurajat măsuri de autoreglementare. Privind în propria ogradă, România se poziționează mai favorabil din perspectiva echilibrului de gen în conducerea companiilor decât media europeană. Recentul raport al companiei Mercer plasează România pe locul 8 în clasamentul celor 34 de țări analizate, cu o pondere de 34% femei în structurile de conducere. În ianuarie 2012, doar 13,7% din locurile din consiliile de conducere a celor mai mari companii din UE listate la bursă erau ocupate de femei, deși prezența femeilor în funcții de conducere este corelată pozitiv cu performanța unei companii. Studiile Deutsche Bank, McKinsey și Ernst&Young demonstrează că firmele conduse și de femei au mai mult succes și profituri mai mari.
Orice investiție actuală în potențialul antreprenorial al femeilor din România reprezintă o investiție în capitalul uman al generațiilor viitoare. Statutul de întreprinzătoare al femeilor are triple consecințe benefice:

?»?ú??    Creșterea veniturilor personale și reducerea gradului de sărăcie;
?»?ú??    Creșterea gradului de educație și sănătate al membrilor familiei prin investiții în aceste două priorități;
?»?ú??    Creșterea taxelor colectate la bugetul de stat.

Cu fiecare firmă nou înființată, distribuția de gen este aproape paritară în prezent. 40% din totalul companiilor nou înființate aveau o femeie manager în anul 2009, față de 29% în anul 2006. Echilibrul relativ de gen este, așadar, rezultatul competiției libere din zona antreprenorială. Nu la fel se întâmplă însă în zona salariilor sau a reprezentării în politică.

Apare însă o diferență semnificativă între femei și bărbați la nivelul salariilor. Legislația prevede un nivel egal al remunerației, indiferent de gen, pentru aceeași muncă prestată. Totuși, femeile sunt plătite mai prost decât bărbații ca urmare a domeniilor în care lucrează, a programului redus de muncă sau a mentalităților retrograde.
Jumătate din femeile din țările dezvoltate își desfășoară activitatea în doar 12 din cele 110 activități principale enumerate de Biroul Internațional al Muncii, releva The Economist. Nu este de mirare atunci că în UE, o femeie câștigă cu 16,4% mai puțin decât un bărbat pentru fiecare oră lucrată. Important de reținut este că femeile rămân mai vulnerabile în privința veniturilor și după ieșirea la pensie, ca urmare a salariilor mai scăzute în timpul vieții de muncă.
În România, salariul lunar încasat de femei este cu 12,5% sub cel al partenerilor de gen masculin. Activitățile cu un pronunțat grad de feminizare a populației ocupate sunt cele de sănătate și asistență socială (79% femei din totalul angajaților), învățământ (74%), intermedieri financiare (66%), hoteluri și restaurante (64%), activități de spectacole, culturale și recreative (54%), activități profesionale, științifice și tehnice (54%) și comerț (54%) în anul 2009, conform ultimelor date oficiale disponibile la INS. Prezența mai ridicată a femeilor în pozițiile de conducere este una din explicațiile pentru care România are o diferență salarială mai mică decât media UE.
Munca are genul feminin. Cariera la fel. ?ê?£i cu toate acestea, femeile continuă să fie în minoritate pe piața muncii: fie administratoare, contabile sau managere în propriile gospodării, fie avocate, pictorițe și jurnaliste în viața profesională. Dacă doar femeile ar plăti prețul discriminării ecuația ar fi una strict de gen. Devine însă un blocaj cu consecințe greu de evaluat la nivelul societății, fiindcă fiecare în parte avem de suferit pentru că nu știm sau nu vrem să valorificăm potențialul a mai mult de jumătate din populația României.
La nivel comunitar, rata de ocupare este de 75% în cazul bărbaților și de 62,3% în cazul femeilor în anul 2011. UE va atinge ținta propusă în cadrul Strategiei Europa 2020 de a avea 75% din populația cu vârsta între 20-64 ani ocupată numai dacă își ia un angajament clar în privința promovării egalității de gen. Zece state europene au atins deja ținta de ocupare în privința bărbaților, însă doar Suedia a îndeplinit acest obiectiv și în cazul femeilor, cu peste 77% dintre femei pe piața muncii.
România trebuie să fie parte a acestui efort european. Deși și-a asumat ca țintă o rată de ocupare a populației mai scăzută decât cea europeană, de 70%, doar 55,7% dintre femei se aflau pe piața muncii în anul 2011. Ținta este aproape să fie atinsă de bărbații ocupați cu munca.
Un efect direct al prezenței femeilor pe piața muncii este creșterea bunăstării. PIB-ul SUA a crescut cu 25% ca urmare a femeilor care au pătruns pe piața muncii în ultimele 4 decenii, conform McKinsey. De asemenea, eliminarea decalajului de gen care încă persistă ar conduce la o creștere a PIB-ului cu 9% în SUA, cu 13% în zona Euro și cu 16% în Japonia, conform Goldman Sachs. Resursele umane trebuie valorificate la maximum, în condițiile în care generația „baby-boom“ se apropie de vârsta de pensionare.
Implicarea femeilor pe piața muncii nu se oprește aici. Femeile sunt un rezervor de talente a cărui valorificare sporește avantajele competitive ale unei țări. Nu era necesar un studiu pentru a ne atrage atenția că femeile iau cea mai mare parte a deciziilor într-o familie. În Europa și SUA femeile decid în proporție de 70%-80% asupra achizițiilor în gospodării și influențează puternic deciziile de cumpărare chiar și pentru mașini sau computere, produse aflate, în general, sub sfera de influență masculină, conform The Economist.
Accesul pe piața muncii este frecvent împiedicat de lipsa de posibilități a mamelor în a găsi soluțiile potrivite pentru îngrijirea copiilor. 85% dintre concediile de creștere a copilului în anul 2011 sunt luate de femei. Tot ele continuă să ducă greul în gospodării, într-o proporție covârșitoare. Peste 80% din treburile casnice sunt realizate de femei. Mamele se confruntă cu un deficit acut de grădinițe.
Numărul de creșe și grădinițe s-a redus dramatic, cu 85% în perioada 1990-2010, în timp ce numărul de copii s-a diminuat cu doar 13,5%.
Reconcilierea vieții de familie cu munca nu privește doar părinții copilului. În unele state membre ale UE, cum este și cazul României, persoanele în vârstă preferă să iasă la pensie mai devreme pentru a ajuta la creșterea nepoților. De pildă, Danemarca a creat sistemul „Bunicul de rezervă“. Pensionarii pot avea grijă de copii bolnavi în lipsa părinților care trebuie să se întoarcă la locul de muncă. Bunicii urmează inițial cursuri de prim ajutor și de cunoaștere a bolilor copilăriei. Statul danez alocă fonduri pentru acest program, care poate fi gestionat inclusiv de asociații non-profit. Părinții contribuie cu sprijin financiar simbolic.
În UE, participarea mamelor pe piața muncii este cu peste 12 puncte procentuale mai mică decât în cazul femeilor fără copii. În același timp, ponderea taților este cu 8,7 puncte procentuale mai ridicată decât a bărbaților fără copii.
Mentalitatea, cuvânt tot de gen feminin, rămâne tipic masculină. Enumerate, iată mai sus, cifrele conjugate tot feminin trădează un conservatorism și o lipsă de curaj. Straniu, nu? Curajul este socotit calitate masculină proverbială. 

Andreea Paul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.